Judy Perkins se pregătea să moară când un tratament experimental a schimbat totul. Iată poveste ei uluitoare:
„În toamnă anului 2015 singurele mele planuri erau să mă uit la televizor și să citesc cărți până muream. Am fost diagnosticată cu cancer de sân în stadiul IV, cu doi ani în urmă, și după numeroase tratamente eșuate, de la chimioterapie până la la terapia cu hormoni, tocmai ce mă mutasem întru-un dormitor separat de soțul meu, pregătindu-mă de ultima suflare.
În 2003 când aveam 38 de ani, am fost diagnosticată cu ceea ce doctorii mei au numit cancer de sân în "stadiu zero". Am avut o mastectomie pentru a-mi îndepărta sânul stâng dar din moment ce doctorii au numit cazul "precancer", în ceea ce mă privește, nu am avut niciodată cancer. În timpul unui examen de rutină însă, în 2013 când aveam 47 de ani, am simțit o malformație pe aceeași parte cu mastectomia mea. Când medicul mi-a spus că eram în stadiul final al cancerului metastatic IV, nu mi a venit să cred.
Mi-au spus că am trei ani să trăiesc. A fost de fapt mai mult decât mă așteptăm.Totuși, chiar mi-am dorit mult mai mult timp cu soțul meu și cu doi copii ai mei . Am început chimioterapia și, deși m-am gândit că mă va face imediat să mă simt rău, nu am avut prea multe efecte secundare. Nu arătăm și nu mă comportat altfel.
În acest timp căutam un proces imunoterapie, pentru că auzisem de un pacient care a fost vindecat de glioblastom, un tip agresiv de tumoare pe creier, cu un tratament similar. Imunoterapia poate însemna o mulțime de lucruri, dar una dintre modalitățile prin care aceasta functionează este de a ajută sistemul imunitar să devină mai puternic în combaterea cancerului.
Aveam o tumoare chiar langă inimă care crescuse atât de mare încât a începea să îmi iasă prin piele. Eram într-un moment critic.
Atunci am întâlnit-o pe Stephanie Goff, de la Centrul Național pentru Cancer Research din cadrul Institutului Național al Cancerului care preda un curs despre imunoterapie pentru Project Lead, un grup care susține bolnavii de cancer de sân. Ea a menționat că face un studiu clinic, așa că am abrdat-o imediat după o curs. S-a dovedit că eram un bun candidat și în curând am fost înscrisă în experiment.
În timpul imunoterapiei m-am simțit că și cum urma să mor. Am început studiul clinic în decembrie 2015. Echipă de la NIH a găsit practic o modalitate de a-mi ajuta sistemul imunitar să lupte, prin a îmi crește puterea propriilor celule să lupte împotriva cancerului în afară corpului meu și apoi să le pună înapoi în mine pentru a putea începe să îmi atace tumorile.
Efectele secundare erau crunte. Mă simțeam letargică, obosită și am avut de-a face cu medicamente de durere care mă constipau și apoi îmi dadeau diaree. Într-un moment, mi-a fost atât de rău încât a trebuit să mi sedea un relaxant muscular. Dar tratamentul mergea. Înainte de a părăsi spitalul imediat după Anul Nou, am început să observ că tumoarea nu îmi mai provoca o durere atât de mare.
Când m-am întors acasă, durere scadea ăn continuare iar după o săptămană sau două, a dispărut compet. Și celelalte tumori dispăreau. Eram șocată. Știam că lucrurile se mișcă în direcția cea bună dar nu știam cât va dura. Nu mai simțeam durere, așa că am renunțat și la medicamente. Îmi amintesc că eram fost fericită în ianuarie să mă plimb în jurul blocului din nou cu soțul meu, chiar dacă trebuia să mă opresc și să mă odihnesc la fiecare câteva minute. Dar am început să îmi revin repede după aceea, iar în mai 2016, doctorii mi-au spus că sunt vindecată de cancer.
Mă pregăteam să mor. Viață mea era aproape gata, și deodată am reînviat. Acum, încerc să fiu să învăț să trăiesc din nou.”
Sursă: Women's Health
