”În post trebuie să fie o confruntare cu senzația de foame. Postul trebuie să fie un exercițiu de voință. Presupune o îndepărtare de plăcerile banale, umane, trupești, și presupune un fel de un contact mai strâns tu cu tine, cu spiritualitatea, cu ce înseamnă alte nevoi, decât cele alimentare.
În post, ăsta ar trebui să fie exercițiul. Faptul că nu suntem sătui, această senzație de foame ne produce o trezire a simțurilor, a minții, pentru că începi să-ți pui întrebări.
Din păcate, după această izolare, mâncarea a devenit elementul central al vieții noastre. Nu aș vrea să fiu răutăcioasă, să indignez pe cineva, dar 40 de zile putem trăi doar cu apă. Ăsta este adevărul. Este o chestiune pe care religia o știe și este de comun acord cu medicina.
Noi credem că glicemia scade, că poftele trebuiesc satisfăcute, că dacă simțim o senzație de foame. Culmea, medicii nutriționiști au reușit să mute senzația de foame din sfera senzațiilor normale, firești, în sfera senzațiilor de nedorit.
În prezent, avem de toate oricând vrem. Avem o supraofertă care nu ne face bine
Nu uitați că recomandarea bisericii, și nu este una greșită, tocmai că pentru că înainte de a apărea medicii nutriționiști, nu puteai să faci educație, atunci a venit religia și a spus – de două ori pe săptămână măcar, nu mâncați alimente de origine animală. Este o chestiune de bun-simț alimentar, pentru că ne rămân celelalte cinci zile în care mâncăm carne” a explicat medicul Mihaela Bilic, la Digi 24.