Infecţiile provocate de superbacteriile rezistente la antibiotice ucid circa 33.000 de persoane anual în Europa, au precizat luni experţi în domeniul sănătăţii, iar povara acestor afecţiuni este comparabilă cu cea provocată de totalitatea cazurilor de gripă, tuberculoză şi HIV combinate, potrivit Reuters.
Conform unei analize realizate de Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC), impactul infecţiilor rezistente la tratament s-a amplificat din 2007, cu creşteri îngrijorătoare în cazul bacteriilor rezistente la cele mai puternice antibiotice, inclusiv la o clasă de medicamente denumită carbapeneme.
"Situaţia este îngrijorătoare deoarece aceste antibiotice sunt cele mai noi versiuni de tratament disponibile", a precizat ECDC într-o comunicat. "Când acestea nu mai sunt eficace, infecţiile sunt extrem de dificil de tratat, chiar imposibil, în multe cazuri".
Specialiştii estimează că circa 70% dinte bacteriile care produc infecţii manifestă deja rezistenţă la cel puţin un antibiotic folosit în mod obişnuit în tratamentul acestora.
Din acest motiv, evoluţia "superbacteriilor" rezistente la unul sau mai multe medicamente, reprezintă una dintre cele mai mai ameninţări în domeniul sănătăţii la ora actuală.
Studiul ECDC, publicat în revista Lancet Infectious Diseases, se axează pe cinci tipuri de infecţii provocate de bacteriile rezistente la tratamentul cu antibiotice din Uniunea Europeană şi în Spaţiul Economic European (UE/SEE).
Cercetarea a ajuns la concluzia că circa 75% din povara bolilor provocate de superbacterii are legătură cu infecţiile contractate în spitale şi centre de sănătate, cunoscute sub denumirea de infecţii nosocomiale.
"Strategiile de prevenţie şi control în cazul bacteriilor rezistente la antibiotice necesită acţiuni coordonate la nivelul UE/SEE şi la nivel global", se mai precizează în cercetare. Se mai spune, de asemenea, că din cauza variaţiilor în ceea ce priveşte numărul cazurilor şi tipului de bacterii rezistente la antibiotice care produc infecţii în diferite ţări, măsurile de prevenţie şi control trebuie să fie adaptate situaţiilor naţionale.
