Când are loc un accident la o centrală nucleară - dacă are loc o explozie sau o scurgere sau este deteriorată în vreun fel în timpul războiului - iodul radioactiv este una dintre primele substanțe care sunt eliberate în atmosferă.
Dacă acel iod radioactiv pătrunde în organism, poate deteriora celulele tiroidei și poate duce la cancer.
Poți inhala radiațiile sau acestea pot pătrunde în corp prin piele. Dar nu le poți vedea, mirosi sau gusta în aer. Este o amenințare invizibilă.
Unele dintre cele mai grave efecte ale unei supraexpuneri la radiații sunt cancerul tiroidian, tumorile, leucemia acută, bolile oculare și tulburările psihologice sau mentale. Radiațiile pot deteriora chiar și genele pentru generațiile viitoare.
În cazurile cele mai extreme, o doză mare de radiații pe o perioadă scurtă de timp va cauza moartea în câteva zile sau chiar ore.
Merită luat iodul împotriva radiațiilor?
Corpul nostru nu produce iod în sine. Dar avem nevoie de el, așa că consumăm iod prin alimente sau suplimente.
Se poate cumpăra iod sub formă de tabletă. Când este consumat, iodul este colectat sau depozitat în glanda tiroidă, unde este folosit pentru a produce hormoni. Ele ajută la diverse funcții ale corpului și chiar susțin dezvoltarea creierului.
Tiroida poate, totuși, să devină saturată cu iod. Și când se întâmplă asta, nu mai poate stoca.
Așadar, teoria este că, dacă iei suficient iod „bun”, nu va mai rămâne loc în tiroida pentru orice iod „rău” sau radioactiv. Iodul radioactiv ar trebui să treacă prin corp și să fie excretat prin rinichi.
Iodul nu trebuie luat ca măsură de precauție
Nu are rost să luăm iod ca măsură de precauție pentru a preveni expunerea la radiații după o scurgere sau un atac asupra unei centrale nucleare.
Tiroida stochează iod doar pentru o perioadă limitată de timp.
Și a lua prea mult iod poate fi periculos.
Iodul este încă eficient doar dacă este luat atunci când este necesar. Experții spun că un blocaj de iod are șanse de a ajuta doar dacă iodul bun este luat chiar înainte sau în timpul contactului cu iodul radioactiv.
Cesiu, stronțiu absorbite de organism
Izotopii radioactivi iod 131 și iod 133 provoacă cancer tiroidian. Ei sunt, de asemenea, izotopii cei mai asociați cu expunerea la radiații cauzată de o scurgere sau explozie la o centrală nucleară.
Izotopii radioactivi stronțiu 90 și cesiu 137 fac, de asemenea, parte din amestec. Ele se instalează în țesutul osos și cresc riscul de cancer.
Corpul nostru confundă acești izotopi cu calciu. Le poate absorbi și folosi în procesele fiziologice ale mușchilor și oaselor noastre. Dacă se întâmplă acest lucru, măduva osoasă se poate învârti scăpată de sub control.
Măduva osoasă este responsabilă pentru producerea de noi celule sanguine. Și când eșuează, poate duce la un cancer de sânge cunoscut sub numele de leucemie, care este adesea fatală.
Deteriorarea materialului genetic
Expunerea la radiații poate deteriora, de asemenea, materialul genetic din organism.
Se știe că s-a întâmplat după ce bombe atomice au fost aruncate asupra orașelor japoneze Nagasaki și Hiroshima la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial - copiii s-au născut cu deformități după război.
Efecte pe termen lung au fost observate și după un accident la instalația nucleară de la Cernobîl din Ucraina, în aprilie 1986.
La douăzeci de ani de la catastrofă, ratele cancerului în majoritatea regiunilor afectate crescuseră cu 40%. Se estimează că 25.000 de oameni au murit în Rusia ca urmare a faptului că au contribuit la curățarea locației reactorului.
Nu există aproape niciun tratament pentru expunerea la radiații
Nu există aproape niciun tratament pentru expunerea la radiații. Ceea ce este decisiv este dacă o persoană a fost „contaminată” sau dacă radiația a fost „încorporată” în organism.
În cazul unei contaminări, deșeurile radioactive se depun la suprafața corpului.
Poate suna ridicol, dar primul lucru pe care oamenii ar trebui să-l facă în aceste cazuri este să spele deșeurile radioactive cu apă și săpun normal.
O „încorporare radioactivă” este mult mai periculoasă. Odată ce deșeurile radioactive au ajuns în organism, este aproape imposibil să le scoți de acolo.
Intensitate și timp
Radioactivitatea se măsoară în milisieverți.
Expunerea la 250 milisieverți (sau 0,25 sievert), pe o perioadă scurtă de timp, este suficientă pentru a provoca boala de radiații.
La o măsură de 4.000 milisieverți (sau 4 sievert), boala acută de radiații începe rapid. Riscul de deces crește semnificativ. La 6 sievert, riscul de deces este de 100% - nu există nicio șansă de supraviețuire. Moartea este aproape imediată.
