În ultimii ani se discută foarte mult despre riscul intoxicării cu mercur în cazul consumului de peşte oceanic, din regiunile cu ape extrem de poluate.
Aceste posibile riscuri nu ar trebui totuşi să ne facă să excludem cu desăvârşire peştele oceanic din meniu, potrivit Adevarul.
Dintre peştii oceanici, nu toţi au un conţinut ridicat de mercur. Printre cei mai contaminaţi peşti oceanici se numără rechinul, peştele spadă, macroul de mare (regal), ton Albacore (ton alb) şi ton bluefin.
Printre tipurile de peşte oceanic recomandat se numără păstrăvul curcubeu, sardina, tonul de dimensiune mică (tongol, bigeye şi skipjack), anşoa, somon sălbatic de Pacific etc. Bineînţeles, ne putem limita la consumul peştelui de apă dulce, dar acesta nu este o sursă la fel de bogată de grăsimi esenţiale, precum peştele oceanic. O
variantă mai sigură este peştele de crescătorie, dar cu condiţia să fie crescătorii verificate, cunoscute.
