La 41 de ani arată ca o liceancă. Te surprinde însă, de la început, amărăciunea adâncă din ochii ei negri şi intenşi. O tristeţe ce pare să spună că au văzut ceva groaznic, ceva ce noi, ceilalţi, nici nu ne închipuim! Dacă o priveşti cu atenţie, observi că sprâncenele îi sunt doar desenate. Şi că poartă perucă - un păr brun şi bogat, întocmai cum era părul ei natural.
Îţi dai seama imediat că sunt semnele chimioterapiei şi amuţeşti. Ecaterina îţi înţelege şocul şi te scoate, tot ea, din impas: "Şi acum îmi mai caut elasticul, să-mi prind părul", spune, şi glasul i se înfioară sub un tremur de lacrimi, pe care le topeşte în grabă, sub un râs cristalin şi curajos. "Matei, băieţelul meu de 9 ani, îmi spunea la-nceput: «Mama, de-acum o s-arăţi ca un bebeluş! Dar, te rog eu mult, când vii să mă iei de la şcoală, să-ţi pui peruca!» Şi, iată-mă, am aproape un an de când o port".
Continuarea, pe formula-as.ro.