Într-o perioadă în care presiunea cotidiană atinge poate cele mai înalte culmi de stres din întreaga noastră istorie, oamenii trebuie să fie conştienţi de faptul că, zilnic, sunt expuşi la o multitudine de factori ce le pot afecta nu doar perspectiva traiului de zi cu zi, dar, poate mult mai important, sentimentele cele mai intime fără de care nimeni nu poate supravieţui într-un mod adecvat în "jungla" existentiala.
Tocmai de aceea, în societăţile occidentale şi, mai nou, şi în România (care pare să se adapteze traseului civilizaţiei moderne din lumea occidentală europeană), psihologul/psihoterapeutul a devenit un personaj important pentru cei care decid ca este momentul potrivit pentru a urma calea terapiei.
O vizita periodică la psiholog/psihoterapeut reprezintă astăzi o normalitate, iar această realitate trebuie conştientizată la adevărata dimensiune, în egală măsură, atât de client, cât şi de terapeut. Pentru că, baza acestei realităţi o reprezintă chiar relaţia dintre cel care se destăinuie şi cel care preia mărturisirile acestuia într-o formă terapeutică. Am definit astfel relaţia client – terapeut, cel mai important element fără de care nu se poate spera la o rezolvare favorabilă a problemelor de natură psihologică.
În antichitate, Socrate dezvoltase o ştiinţă aparte: maieutica, în traducere “moşirea adevărului”. În esenţă era vorba de ajungerea la o judecată corectă, pe calea dialogului şi a întrebărilor esenţiale corect rostite. În ziua de azi, psihologul/psihoterapeutul, prin pregătirea necesară, poate scoate la suprafaţă acele adevăruri ce pot vindeca în mintea clientului blocaje aparent nedesluşite. Dar, nici pe timpul lui Socrate, nici în vremurile noastre, succesul acestei operaţiuni nu putea fi obţinut fără un element esenţial: legătura de încredere dintre cel care întreabă şi cel ce răspunde.
Despre cel mai important element din psihologie, relaţia terapeut – client, ne vorbeşte acum psihologul Liliana Ghibea, într-un dialog menit să reveleze rolul extrem de important al acestei conexiuni fără de care “moşirea adevărului”, vindecarea, este imposibilă.
-
Care este primul pas în stabilirea unei conexiuni între nevoia de terapie şi căutarea / întâlnirea cu un terapeut avizat?
-
Liliana Ghibea: De la început trebuie conştientizat faptul că o persoană ce decide să urmeze calea terapiei simte o nevoie profundă de înţelegere, de lipsa judecăţii de valoare şi, mai ales, de „aici şi acum”.
Iar relaţia terapeutică este ea însăși un agent terapeutic în procesul terapiei, având la baza autenticitatea, încrederea şi empatia. Practic, stabilirea conexiunii client– terapeut reprezintă primul pas, de cele mai multe ori pasul decisiv, spre vindecare, spre aflarea adevărului, a cauzelor care au generat această situaţie.
-
Odată stabilită legătura cu persoana care vine in terapie, care sunt elementele de care ar trebui să ţină seama un psiholog/psihoterapeut?
-
Liliana Ghibea: Un terapeut profesionist este absolut necesar să ia în considerare nevoile clientului şi așteptările acestuia atunci când vine în terapie, deoarece construirea acestei relaţii se bazează, în primul rând, pe încredere reciprocă.
Iar prima imagine cu care pacientul intră în contact atunci când apelează la terapie este chiar spaţiul în care are loc procesul terapeutic. Aşadar, un element extrem de important în stabilirea acestei relaţii este chiar modul în care se simte clientul cand ajunge in cabinetul psihologului/ psihoterapeutului.
Din punctul meu de vedere, spaţiul în care se desfăşoară şedinţele de terapie îi oferă clientului un sentiment securizant de „aici pot fi autentic, pot să fiu vulnerabil, pot să mă autodezvalui, fără teama de a fi judecat pentru gândurile mele, sentimentele mele sau acţiunile mele”.
-
Ce urmează?
-
Liliana Ghibea: Exact ceea ce spuneam mai devreme: dacă toate condiţiile preliminare sunt întrunite pentru stabilirea unei aliante client – terapeut, urmează autodezvăluirea, începerea propriu-zisă a procesului terapeutic.
Aceasta joacă un rol esenţial în dezvoltarea descoperirii reciproce în terapie. Clientul simte că poate să reveleze ceva important din sine, despre sine, punându-se astfel într-o poziţie vulnerabilă, care de fapt îi conturează curajul şi puterea de a-şi surmonta defensele şi rezistentele.
Rezumând, odată ce un om are curajul să se autodezvăluie în faţa unei alte persoane şi, fără nicio exagerare, uneori poate fi vorba de un act teribil de curaj, înseamnă că acel om are deja puterea şi forţa de a trece peste orice incident care i-a determinat blocajele psihologice.
-
Ce se întâmplă cu oamenii care refuză, dintr-un motiv sau altul, să se autodezvăluie, să-şi împărtăşească dilemele, angoasele?
-
Liliana Ghibea: Am observat în procesul terapeutic că tendinţa generală de a bloca exprimarea şi manifestarea unor gânduri, emoţii sau acţiuni determină o varietate de consecinţe psihologice şi fiziologice printre care şi depresia, anxietatea, durerile de cap, ruminatiile (tiparul de gândire prin care ne întoarcem din nou și din nou la evenimente, comportamente, emoții care au avut loc), etc.
-
Practic aţi descris exact situaţiile ce ne duc apoi cu gândul la un psiholog/psihoterapeut.
-
Liliana Ghibea: Exact. Viaţa noastră de zi cu zi este presărată de provocări, probleme, conflicte, schimbări radicale independente de noi, care ne activează stări de frustrare, neputinţă, frică, furie, durere etc. Toate aceste trăiri, emoţii şi sentimente sunt transpuse în ariile vieţii noastre: familie, profesie, contacte sociale şi ne afectează capacitatea de a spera, de a vedea o rezolvare, un sens în tot ceea ce ni se întâmplă.
„Vreau să înţeleg ce se întâmplă cu mine…”; „Nu mai ştiu ce să fac să scap de această stare …” sunt mărturisiri pe care le-am auzit de la clienţii mei, care prin exprimarea lor fac deja primul pas terapeutic, urmând apoi accesarea în profunzime a factorilor ce au condus la aceste trăiri, gânduri şi stări.
-
Ce vă propuneţi atunci când începeţi terapia cu un client, practic cu un om ce are nevoie de ajutorul avizat al unui profesionist?
-
Liliana Ghibea: In primul rand este foarte importanta cererea terapeutica cu care clinetul vine in terapie. În procesul terapeutic încerc să stimulez, prin metode şi tehnici terapeutice, capacitatea de instrospectie a clientului, orientându-l spre interior, spre propriile stări şi desfăşurări subiective, spre autoobservare si apoi spre actiune.
Astfel, prin autodezvăluire, clientul reuşeşte să-şi modifice percepţiile şi să-şi contureze noi perspective, (re)descoperind resurse interioare prin prelucrarea conflictelor şi traumelor psihice. Atunci când clientul îmi dezvăluie, ca şi terapeut, speranţele, aspiraţiile şi temerile sale, despre ceea ce îl face să fie o persoană unică si diferita, precum: mărturisirea unor emoţii, judecăţi, opinii şi acţiuni ale lui care au fost generate de un fapt sau altul, mărturisirea sentimentelor de ruşine sau furie pe care le-a încercat într-o anumită situaţie, rolul meu este să-l însoţesc pe acest drum, pe parcursul acestui travaliu terapeutic, asigurându-l că sunt aici pentru a-i oferi suport la fiecare pas în această călătorie.
Este un drum uneori mai scurt, alteori destul de lung, pe parcursul căruia atât clientul, cât şi terapeutul, învaţă unul de la celălalt, află lucruri nebănuite despre ei in baza relatiei terapeutice, fiindca, nu-i asa?: "Everything is going to be fine in the end. If it's not fine, it's not the end.”
Liliana Ghibea - Cabinet Individual de Psihologie Timisoara
Psiholog Clinician
Formare in Psihoterapie Pozitiva
Formare in Psihodrama
