În 1984, în timpul Războiului Rece, David Hemler avea numai 21 de ani. Era lingvist şi lucra pentru Forţele Aeriene Americane în Augsburg, Germania. Nu era fericit, aşa că s-a hotărât să se ducă la superiorii lui şi să le spună că vroia să fie eliberat din îndatoririle sale militare pentru că a devenit...pacifist. Răspunsul superiorilor săi a fost să-l trimită la psihiatru.
„Nu consideram că a fi pacifist înseamnă că eşti bolnav psihic. Dar mă simţeam din ce în ce mai rău. Aveam insomnii, nu puteam să mânânc, am şi leşinat de câteva ori”.
Forţele Aeriene nu l-au lăsat să plece. I s-a luat jobul top secret pe care îl avea şi a fost trimis să lucreze ca...îngrijitor. După un an de frecat podele, Hemler a realizat că foţele militare nu vor renunţa prea uşor la el. Aşa că a început să se gândească la dezertare.
A decis să fugă în Suedia. Când a ajuns acolo, şi-a luat numele de Hans Schwarz. Poliţiştii suedezi au fost suspicioşi, în special din cauza accentului său de american. Vroiau să-l deporteze, dar nimeni nu ştia de unde provine. Aşa că, în cele din urmă, Hemler a primit permisul de rezidenţă.
Chiar şi aşa, Hemler a trăit în frică. Ştia că permisul a fost eliberat pe baza unei identităţi false şi ştia că americanii îl căutau. „De fiecare dată când auzeam sirena unei maşini de poliţie, inima îmi tresărea. Credeam că vin după mine”.
Forţele militare americane l-au pus pe Hemler pe lista celor mai căutaţi 10 fugitivi, alături de criminali şi violatori. Pentru a evita să fie prins, Hemler şi-a schimbat înfăţişarea, şi-a lăsat părul să crească şi nu s-a mai bărbierit. A avut mai multe locuri de muncă, inclusiv într-un cămin de bătrâni. S-a înscris la facultate şi a studiat statistica. Acum lucrează pentru o agenţie guvernamentală suedeză din Uppsala.
Timp de 28 de ani, Hemler nu şi-a dezvăluit identitatea nimănui. Nici măcar prietenei sale, cu care a avut un copil. Nici măcar femeii cu care s-a căsătorit câţiva ani mai târziu şi cu care a mai avut alţi doi copii.
Hemler nu a putut să-şi contacteze nici familia. A avut de ales între a nu-şi vedea copiii sau a nu-şi vedea părinţii. A ales să nu-şi vadă părinţii.
Când copiii săi au fost suficient de mari, Hemler a decis să-şi contacteze familia din SUA. „Mă aşteptam ca toţi să fie furioşi pe mine, meritam să fiu certat. Dar toată lumea era foarte fericită. Nimeni nu mi-a cerut nici o explicaţie. Erau fericiţi să ştie că trăiesc şi că sunt bine”.
Hemler a fost nevoit apoi să-i povestească şi soţiei lui despre trecutul său. „La început, nu-i venea să creadă”, spune Hemler care şi-ar dori să-şi vadă familia din SUA, dar riscă 30 de ani de închisoare dacă se întoarce în State.
Ca cetăţean suedez cu drepturi depline, şansele ca Hemler să fie extrădat sunt foarte mici.
Chiar dacă şi-a format o familie în Suedia, Hemler spune că îşi regretă trecutul. „Am intrat într-o situaţie din care nu am mai ştiut cum să ies", a spus Hemler pentru BBC News.
