Atunci când forţa interioară o depăşeşte pe cea fizică, nimic nu e imposibil. Este exemplul pe care ni-l dă Marinel. La 40 de ani, cu ambele picioare amputate, sparge lemne, cară apă, iar mai nou renovează casa părintească. Nu o face într-un scaun cu rotile pentru că e imposibil. Pe terenul accidentat din gospodărie, o pernă şi două bucăţi de lemn îi sunt singurul sprijin.
Pumnii strânşi, bine înfipţi în pământ, ţin locul picioarelor. Şi, totuşi, Marinel se simte... întreg. În cale nu-i stă niciun obstacol, o spune chiar el, în apropierea grămezii de lemne care trebuie sparte.
Marinel a avut o viaţă la ţară plină de greutăţi. La şapte ani şi-a pierdut vederea la ochiul stâng. Dar nu s-a lăsat descurajat. La 18 ani, a decis să se întreţină singur. Timp de un an, însă, nimeni nu a vrut să-l angajeze. La 19 ani, o depresie l-a împins la gestul extrem.
"Normal s-a numit accident de tren, dar la mine a fost mai mult tentativă de sinucidere", povesteşte tânărul.
A rămas fără picioare, dar în viaţă. După şase luni de stat în spital, s-a întors acasă un alt om.
În curtea gospodăriei părinteşti din localitatea ieşeană Costeşti, Marinel a învăţat pentru a doua oară să trăiască.
Fratele lui Marinel este şi însoţitorul lui, iar pe nepoţii îi iubeşte ca pe copiii pe care nu i-a avut. Trăiesc împreună. Din puţinii bani pe care îi primesc de la stat.
Sursa: Observator.tv
Sursa: Observator.tv
