"Mama mea m-a dus la orfelinat când aveam 2 ani. Am trăit acolo 10 ani -10 ani de ură, de gelozie, de tristeţe şi de furt". Aşa şi-a început românca discursul în care a povestit despre condiţiile precare în care şi-a trăit copilăria.
"Erau zile în care mâncarea nu ne ajungea, aşa că ne hrăneam toată ziua cu o singură bucată de pâine uscată. Nu aveam nici obiecte importante de igienă". Livia a spus că împărţea apa de baie cu alţi 10 copii şi că duşurile constau în galeţi de apă pe care adulţii le aruncau pe ei.
"Dar cel mai mult îmi lipsea faptul că nu ştiam cu este să fii iubit. Ne doream din tot sufletul ca cineva să ne vorbească, să ne mângâie, să ne îmbrăţişeze, să ne spună că suntem la fel de importanţi ca orice alt om din lumea asta" a povestit Livia.
Viaţa Liviei s-a schimbat când avea 12 ani, când o misionară din cadrul programului umanitar "Operation Christmas Child" a decis să o înfieze. Procesul de adopţie a durat doi ani, iar Livia a părăsit România la vârsta de 14 ani.
La o zi după ce Livia a plecat către SUA, autorităţile române au interzis adopţiile internaţionale. "Sunt ultimul copil care a plecat din România" a spus Livia.
Livia a avut ocazia de a se întoarce în România în urmă cu doi ani, în 2010. Şi-a revăzut mama naturală şi a vizitat un orfelinat. La fel cum făcuse şi ea cu mulţi ani în urmă, o fetiţă a alergat la ea şi a îmbrăţişat-o cu putere.
Sursa: Montgomery Media
Interviu din 2010 cu Livia:
