Hariclea Hartulary Darclee a fost considerată cea mai mare cântăreaţă de operă din lume vreme de 25 de ani. Posesoare a unei voci somptuoase, Darclée s-a impus în istoria muzicii drept prima soprană a lumii de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Şi-a desăvârşit prin studiu talentul, iar lupta cu viaţa şi necazurile acesteia i-au şlefuit caracterul.Cântăreaţa româncă a fost preferata celebrilor compozitori Puccini şi Verdi. S-a retras de pe scenă la 58 de ani. A murit în România, atât de săracă încât a fost nevoie ca Ambasada Italiei să suporte cheltuielile de înmormântare.
Hariclea Darclée s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat, păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman.
Așa cum scria N. Carandino în cartea "Darclée. Viața de glorie și de pasiune a unei mari artiste", la nașterea ei, s-a prezis că “duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții de canto. “Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit" scria Darclée familiei.
Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune, pentru vocea ei, Tosca, Pietro Mascagni, Iris iar Alfredo Catalani, La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.
La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet, aplaudată fiind chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia.
A urcat pe scenă la Teatrul Scala din Milano de 116 ori. L-a cucerit şi pe compozitorul Puccini. Se spune că pentru vocea româncei acesta a scris special „Manon Lescaut”, operă care a avut premiera la Teatrul Scala din Milano, pe 27 martie 1894. Puccini i-a dedicat opera ”Tosca” şi i-a cerut să interpreteze rolul principal. Cântăreaţa Hariclea Darclee a pus o condiţie: a cerut ca partitura să fie completată cu o arie în plus, pentru soprană. Puccini s-a conformat solicitării şi a compus o arie pentru soprana Hariclea Darclee. Aşa a luat naştere celebra arie ”Vissi d’arte, vissi d’amore”. Premiera operei ”Tosca” a avut loc la „Teatro Constanzi” din Roma, în 14 ianuarie 1900, iar românca a deţinut rolul principal.
La vârsta de 58 de ani, în 1918, Hariclea Darclee a decis să coboare de pe scenă. Ultimul spectacol l-a susţinut la Teatrul Pergola din Florenta în luna mai a anului 1918. Pentru meritele sale deosebite şi pentru succesul internaţional, românca a fost premiată cu medalia "Bene merenti" acordata de regele Carol I.
La aniversarea a 135 de ani de la nașterea Haricleei Darclée, în 1995, orașul său natal, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul Național de Canto ce-i poartă numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco și așezat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Prima ediție a Concursului Internațional a avut loc în 1997 și de atunci se repetă la fiecare doi ani, în anul dintre o ediție și alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes.
A murit în sărăcie
În România a revenit în septembrie 1936. A vrut să înfiinţeze o şcoală românească de canto sau să obţină un post la conservator pentru a putea preda canto. Demersurile sale nu au avut succes, pentru că nu a primit nicun sprijin din partea statului român.
La Hotelul Bratu, din Calea Griviţei, Hariclea Darclée şi-a trăit cea mai tristă perioadă a vieţii, într-un anonimat nemeritat. Cea care nu ceruse nimic în schimbul gloriei purtate în lume, „Privighetoarea din Carpaţi”, se stingea în 1939, dezamăgită şi bolnavă, la Spitalul Filantropia din Bucureşti. Ca o palmă peste obrazul României, funeraliile au fost suportate de Legaţia Italiană de la Bucureşti.
Imprimările cu vocea celebrei soprane au fost distruse în cel de-Al Doilea Război Mondial, când a fost atacat sediul care găzduia fonoteca italiană.
