În SUA, nimeni nu se holba la el. În România, se simte „ ca un extraterestru”. Teo Giulea (sau Mr. 7XL - aşa cum îi spun apropiaţii) este un om cu o misiune: aceea de a slăbi 90 de kilograme.
Într-o lume în care obezitatea este una dintre cele mai periculoase afecţiuni, iar cartofii prăjiţi, hamburgerii şi sucurile acidulate te ademenesc la orice colţ de stradă, tânărul (fost jucător de fotbal american) vrea să demonstreze că niciodată nu este prea târziu pentru a-ţi schimba stilul de viaţă.
Înarmat cu mult umor şi determinare, Teo s-a apucat de treabă. Se duce la sală, mănâncă sănătos şi a înfiinţat pagina de Facebook 7XLife pentru a atrage un semnal de alarmă asupra obezităţii.
Antena3.ro: Spune-ne, te rog, câte ceva despre tine, despre povestea ta şi lupta cu kilogramele.
Teo Giulea: Numele meu este Vasile Teodor Giulea, pe scurt Teo Giulea. M-am născut în România, pe 15 august 1982 şi am plecat în SUA când aveam 3 ani. Am jucat fotbal american timp de 6 ani. Obişnuiam să mă antrenez cât era ziua de lungă şi consumam între 6.000 şi 9.000 de calorii zilnic. În ultimii zece ani, am cântărit între 159 de kilograme şi 204 kilograme. Nu am încercat niciodată 100% să slăbesc. Nu m-am considerat niciodată „cu adevărat” gras, aşa că nu am simţit nevoia să fac ceva în sensul acesta. Îmi spuneam mereu că a doua zi voi începe cura de slăbire şi că este ultima oară când mă voi duce să mănânc hamburgeri şi cartofi prăjiţi. Problema este că „a doua zi” nu mai începeam nici o cură. Şi repetam figura asta de câteva ori pe săptămână. Ştiu, aveam o problemă!!!
A3.ro: De ce ai luat atât de mult în greutate?
T.G: Mi-am fracturat cinci discuri ale coloanei vertebrale în timpul unui meci de fotbal şi a trebuit să fac exerciţii de recuperare timp de un an. În această perioadă, nu am mai avut voie să mă antrenez, însă am continuat să mănânc la fel de mult ca atunci când făceam sport. Un an mai târziu, cântăream 136 de kilograme şi nu mi-am mai revenit niciodată. Când am venit în România, în urmă cu două luni, cântăream 198 de kilograme. De asemenea, IUBESC dulciurile.
A3.ro: Ce te-a determinat să iei măsuri în privinţa greutăţii tale?
T.G: Am trei surori care, în ultimul an, au adus pe lume copii. Jucându-mă cu nepoţii mei şi vâzând cum cresc, am realizat că, într-o bună zi, mi-aş dori să am şi eu copii. Aşa că am început să mă gândesc serios la slăbit. Cu toate acestea, nu am luat măsuri în acest sens, până când nu am ajuns în România. Când am venit aici, oamenii se uitau la mine ca la un extraterestru (poate că exagerez, dar chiar se holbau). Am întrebat o rudă de ce se uită atât de insistent oamenii la mine şi mi-a răspuns: “Uită-te în jurul tău! Ai mai văzut pe cineva cu dimensiunile tale?” Am început să privesc oamenii din jurul meu şi nu am găsit pe nimeni cu dimensiuni măcar apropiate de ale mele (experienţa asta mi-a deschis ochii). Apoi am decis că a venit vremea să fac o schimbare şi în plus....trebuia tot timpul să merg singur cu liftul. :-)
A3.ro: Ai întâmpinat probleme sociale din cauza greutăţii tale?
T.G: Odată, când am fost la Disneyland, am încercat să „fentez” un sistem de siguranţă. Unul dintre aparate avea o bară de protecţie care trebuia să treacă peste burta mea pentru a se fixa. Ei bine, burta mea era atât de mare, încât nu puteam închide acel sistem de siguranţă. Fiind încăpăţânat, am ţinut bara cu mâinile, fără să o fixez. Ceea ce nu ştiam eu era că maşinăria respectivă avea senzori care îl avertizau pe operator care dintre scaune nu avea sistemul de siguranţă fixat. Operatorul a venit la mine, s-a uitat lung şi mi-a zis: “Chiar credeai că nu o să te prind?!” Am început amândoi să râdem şi m-am ridicat . Tot restul zilei am fost nevoit să mă dau numai în „maşinuţe buşitoare” şi „ceşcuţe”, acelea fiind singurele aparate în care încăpeam.
Când nepoţica mea a început să vorbească, obişnuia să meargă peste tot şi să spună “Uite!!! Unchiul Teo!!!” Mai jos este o fotografie care arată ce făcea în timp ce spunea asta:
Foto: Nepotica mea, încercând să semene cu mine
A3.ro: Am văzut mai multe imagini amuzante pe pagina ta de Facebook, ceea ce denotă faptul că ai un simţ dezvoltat al umorului. Cum te-a ajutat umorul în misiunea ta de a slăbi?
T.G: Umorul ajută. Îmi este extrem de greu să mă duc la sală, să fac exerciţii fizice, să mânânc corect şi să slăbesc. Umorul mă ajută să-mi menţin moralul şi face ca timpul pe care mi-l petrec la sală să fie mai amuzant.
A3.ro: Ce te-a determinat să deschizi profilul de Facebook 7XLife?
T.G: Există foarte mulţi oameni cu probleme de sănătate printre noi. Chiar dacă trebuie să slăbeşti 10 sau 100 de kilograme, tot suprapoderal te numeşti.
Vreau ca oamenii să vadă progresul pe care îl fac în această călătorie dificilă. Poate că eu, care am început să slăbesc la 198 de kilograme, aş putea să-i inspir şi pe alţii să meargă la sală şi să abordeze un stil mai sănătos de viaţă. Oamenii ar putea să spună „dacă el a reuşit, atunci şi eu pot reuşi”.
Doresc ca cei care nu au probleme de greutate să vadă cât de greu este pentru cineva cu dimensiunile mele să slăbească. Sper ca experienţa mea să-i detemine pe aceşti oameni să le dea o mână de ajutor celor ca mine şi să-i încurajeze să trăiască sănătos.
A3.ro: Povestea ta poate fi o sursă de inspiraţie pentru alţi oameni suprapoderali. Ce mesaj ai vrea să le transmiţi?
T.G: Le-aş spune: “Nu te mai gândi la slăbit, nu mai vorbi despre slăbit, pur şi simplu fă-o! Când lucrurile devin grele, nu te gândi la asta, nu te plânge şi doar fă ce trebuie!”. Ani la rând, am mâncat numai ce am vrut, fără să ne gândim la consecinţe. Nu trebuie să ne gândim că trebuie să ţinem o simplă dietă, ci că trebuie să îmbrăţişăm un nou stil de viaţă.
