În timpul războiului, a urmat o şcoală de artă, dar a fost nevoită să lucreze ca vânzătoare ca să-şi câştige existenţa. Mai târziu, s-a înrolat ca voluntar în armata franceză. Iar, pentru îndrăzneala şi forţa sa sufletească, a primit "Crucea de război" a Franţei.
Apoi l-a cunoscut pe regele Mihai şi au trăit o poveste de iubire extraordinară. Au fost exilaţi şi s-au reîntors în România după 44 de ani. Împreună au clădit Familia Regală a României.
Viitoarea Regină a României s-a născut pe 18 septembrie 1923, la Paris, descendentă a două mari Case Regale europene, cea de Bourbon-Parma după tată și cea d'Orleans după bunica maternă.
Dar viaţa ei nu a fost întotdeauna ca-n poveşti. După izbucnirea războiului, când avea 16 ani, a plecat cu familia în Spania, apoi în Statele Unite ale Americii, unde a urmat o şcoală de artă. Ca să-şi câştige existenţa, principesa Ana a lucrat ca vânzătoare într-un magazin. După 4 ani, s-a înrolat ca voluntar în armata franceză. A fost, împreună cu regimentul ei, în Algeria, Italia, Germania, până la sfârşitul războiului. Pentru curajul şi dăruirea sa, a primit "Crucea de Război" a Franţei
Viitoarea Regină a României l-a cunoscut pe Regele Mihai I al României la Londra. După numai o săptămână, Regele Mihai a cerut-o în căsătorie. Au făcut nunta pe 10 iunie 1948, la Atena. Dar Papa Pius al XII-lea a refuzat să le recunoască căsătoria, pentru că mirele nu era de religie romano-catolică. Regina Ana a fost excomunicată şi niciuna dintre rudele ei apropiate nu a participat la nuntă.
Căsătoria cu Regele Mihai a fost şi începutul exilului care a durat 44 de ani.
Şi-a crescut cele 5 fiice -Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria- cu iubire şi le-a învăţat să preţuiască valorile simple, adevărate ale vieţii mai mult decât bogăţiile. Şi le-a învăţat să iubească România, chiar dacă trăiau departe de ea.
Regele Mihai, regina Ana şi fiicele lor au trăit mai întâi la Florenţa, apoi în Danemarca şi în final s-au stabilit în Anglia. De abia în 1992 Regina Ana a călcat pe pământ românesc. Aici, a fost tot timpul o prezenţă discretă. Le-a arătat, tuturor, că nobleţea înseamnă, de fapt, modestie.
