„Bine. Să-I dăm drumul. Sunt bătrân. Ceea ce înseamnă că am pierdut foarte mulți oameni dragi pe care i-am iubit și cunoscut. Am pierdut prieteni, cunoștințe, colegi de muncă, părinți, rude, profesori, mentori, studenti, vecini și o groază de alți oameni. Nu am copii, deci nu-mi pot imagina durerea pe care o simte cineva când pierde un copil. Dar iată părerea mea.
Aș vrea să-ți pot spune că te obișnuiești cu gândul că oamenii de lângă tine vor muri, dar nu este așa. Eu nu m-am obișnuit niciodată și nici nu vreau. Simt un gol mare în mine de fiecare dată când cineva drag moare, indiferent de circumstanțe. Și nici nu vreau să fie ceva care nu contează, ceva care trece. Cicatricile mele sunt o dovadă a dragostei și a relației pe care am avut-o cu persoana respectivă. Și dacă rănile sunt adânci, asta înseamnă că așa a fost și dragostea. Așa să fie. Rănile sunt o dovadă a vieții. Cicatricile sunt urâte numai pentru oamenii care nu pot vedea acest lucru.
Cât despre durere, o să vezi că ea vine în valuri.”
Citiți continuarea aici.
