După ce s-a mutat la New York, Hannah a început să se confrunte cu o depresie severă. Modul în care tânăra a făcut față acestei afecțiuni a fost una plină de creativitate. Ea a început să scrie, însă nu pe un blog, ci pe hârtie. A redactat mii de scrisori de dragoste pentru străini și apoi le-a lăsat în diverse locuri din oraș.
Ideea i-a venit după ce, la rândul ei, a găsit o scrisoare anonimă care i-a schimbat viața. “Au trecut 5 ani de atunci, de când o scrisoare, exact ca cele pe care le împart eu, mi-a schimbat viața. M-am mutat în New York imediat după ce am terminat facultatea și nu mă așteptam să fiu deprimată. Asta-i de fapt problema cu drepresia: n-ai cum să știi când vine și când scapi de ea. Am început să redactez scrisori pentru străini. Am umplut acele pagini cu povești, întrebări, speranțe și cu toate cuvintele pe care eu nu am știu să mi le spun când aveam 22 de ani”.
Ceea ce a început ca un mecanism de apărare față de depresie s-a transformat într-o campanie puternică ce a impresionat zeci de mii de oameni din New York.
Scrisorile ei nu mai sunt numai despre ea. Oamenii care le-au primit și citit au simțit empatie față de trăirile tinerei și au fost inspirați de ceea ce ea a făcut.Vocile lor s-au unit într-un cor al acceptării și dragostei. S-au creat legături anonime. Este reconfortant să știi că mai există oameni cărora le pasă de semenii lor...
