Oamenii care au găsit "elicea vieţii", cea mai importantă descoperire ştiinţifică a secolului XX

În această lună se împlinesc şase decenii de când s-a descopeit "elicea vieţii". Totul se petrecea într-un bar aflat în interiorul campusului Universităţii Cambridge. Doi tineri - unul britanic şi altul american - au intrat în bar şi au strigat cu voce tare că au descoperit "secretul vieţii".

În bodega respectivă se aflau toţi marii oameni de ştiinţă care studiau la Universitatea Cambridge şi au rămas impresionaţi de anunţul făcut de cei doi tineri. Francis Crick şi James Watson erau cei care descoperiseră structura moleculei ADN, una din cele mai mari victorii ale ştiinţei din toate timpurile.

Alături de cei doi cercetători, au petrecut ore în şir în laborator şi Maurice Wilkins şi Rosalind Franklin care au studiat intens această problemă vieţii.

Mai mult, Maurice Wilkins a împărţit cu Crick şi Watson premiul Nobel pentru medicină/fiziologie, acordat în anul 1962 pentru această descoperire.

Din nefericire, Rosalind Franklin nu s-a putut bucura de premiul Nobel pentru această descoperire impresionantă deoarece a murit la vârsta de 37 de ani în urma îmbolnăvirii cu cancer, înainte de a fi decernat premiul.

Singurul care mai este în viaţă şi astăzi este James Watson. Acesta are 84 de ani şi continuă se îşi ofere ajutorul cercetătorilor din domeniul geneticii, fiind unul din pionierii geneticii moleculare, lucrând în acest domeniu mai mult decât oricare alt om de ştiinţă de astăzi.



Ce este ADN-ul?

ADN-ul (Acidul DeoxiriboNucleic) este suportul material al informaţiei ereditare. Din ADN sunt alcătuite genele umane.
Molecula de ADN este o polinucleotidă, fiind alcătuită din unităţi de bază numite nucleotide, iar la rândul ei fiecare nucleotidă este alcătuită din trei elemente:

 

o bază azotată, care poate fi adenină (A), citozină (C), timină (T) sau guanină (G).

o moleculă dintr-un glucid (zahar) numit deoxiriboză

una sau mai multe grupări fosfat

În celula vie, ADN există predominant sub formă bicatenară (două catene, sau lanţuri, de nucleotide), iar structura secundară este dată de modul în care cele două catene se conectează între ele, şi anume prin legături de hidrogen între perechile de baze azotate de pe o catenă şi de pe cealaltă.

Bazele azotate nu se pot lega oricum, ci numai în anumite combinaţii: adenina se leagă întotdeana de timină (A-T), iar citozina - de guanină (C-G). Sunt două aspecte care au fost lămurite de Crick şi Watson în modelul lor: câte catene are ADN-ul şi cum se conectează acestea între ele, scrie Discovery.

În ansamblu, molecula de ADN arată ca o scară răsucită în spirală, în care părţile laterale sunt formate din grupări deoxiriboză+fosfat, iar treptele - din perechi de baze azotate, A-T şi C-G.