Stanton descrie reacţia unanimă a prietenilor şi familiei sale: “Toţi spuneau: Ce dracu e în neregulă cu Brandon? Ce ratat!”
La nici un deceniu de atunci, Stanton şi-a împlinit visul. Cartea lui se află pe primul loc în topul vânzărilor pe Amazon.
Călătoria lui Stanton către statutul de autor al unui bestseller a fost de fapt o improvizaţie, o căutare continuă a modalităţilor de exprimare. „M-am simţit mereu ca un artist pentru că recunosc frumuseţea din jur, dar am fost mult mai iraţional. În viaţa tuturor artiştilor sau persoanelor care au realizat ceva măreţ au existat oameni care spuneau despre ei că sunt megalomani şi că delirează. Ca să poţi face lucruri măreţe, trebuie să crezi că poţi să faci asta, chiar dacă nu există nicio dovadă că ceea ce crezi tu ar putea deveni realitate”.
După ce a fost exmatriculat de la facultate, Stanton s-a ocupat singur de educaţia lui. Şi-a propus să citească zilnic cel puţin 100 de pagini dintr-o carte, indiferent de ceea ce se petrece în viaţa lui. Şi-a păstrat acest obicei cu sfinţenie.
Stanton a investit 3.500 de dolari câştigaţi la pariuri sportive într-un aparat de fotografiat Canon EOS 7D. Ca să scape de stresul jobului pe care îl avea, Stanton îşi petrecea toate weekendurile făcând fotografii pe străzi.
„Vedeam în jurul meu o grămadă de lucruri frumoase, dar nu aveam talentul necesar să le pot reprezenta prin desen sau pictură. Când mi-am luat aparatul foto m-am gândit: “Iată o metodă de a arăta lumii perspectiva mea!”.” Stanton a dezvoltat ceea ce el numeşte „o dragoste sinceră/obsesie de a fotografia străzile”.
Stanton avea aparatul foto, dar şi-a pierdut jobul, se arată pe fastcoexist.com. A călătorit în diferite oraşe din nord-estul Statelor Unite, făcea poze şi posta imaginile pe pagina lui de Facebook. Când a vizitat New York în 2010, şi-a redenumit profilul de pe Facebook „Humans of New York”. Şi nu a mai plecat de acolo. „Cred că cel mai mare salt pe care l-am făcut a fost atunci când am spus: “Mă mut la New York, cu o experienţă în fotografiat de numai şase luni.” ”
Conceptul lui Stanton a fost creat în mai multe etape. „Am început să fac mii de fotografii cu lucruri de pe străzi, lucruri precum hidranţi sau plăcuţe cu numele străzilor. Apoi am început să fotografiez oameni.”
Stanton şi-a propus apoi să creeze un recensământ fotografic al oraşului New York. „Intenţionam să realizez 10.000 de portrete ale oamenilor din New York şi să le includ într-o hartă în care puteai să dai click pe un cartier şi să-ţi arate feţele oamenilor care locuiau în el.” Posta până la 40 de fotografii zilnic, dar nimeni nu intra pe site.
Când a observat cât de mulţi oameni îi apreciau postările de pe contul de Facebook, şi-a schimbat planul şi a creat un blog pentru portretele respective. A inclus apoi, pentru fiecare poză în parte, câte o descriere - un mic interviu cu subiecţii.
Stanton le cere permisiunea subiecţilor săi pentru a-i fotografia, face poza şi le povesteşte oamenilor despre blog. Dacă sunt de acord, Staton intră într-o conversaţie mai amplă cu subiecţii în care încearcă să descopere ceva unic la fiecare persoană în parte. „În mod normal, descrierea ia forma unei anecdote sau a unei poveşti”, explică Stanton. „Am la dispoziţie foarte puţin timp, aşa că încep cu întrebări destul de ample. „Care este cea mai mare dificultate cu care te confrunţi acum?” sau “Ce sfat ai vrea să-mi dai?”. De obicei, răspunsurile sunt generaliste, ceva de genu „Trăieşte clipa” sau „Fii mereu otimist”. Dar toate aceste răspunsuri au la bază experienţe de viaţă. Toate aceste poveşti se învârt în jurul unui sentiment de tristeţe, de fericire sau chiar de frică. Am descoperit că din frică se nasc cele mai bune sfaturi. Aşa că rog oamenii să-mi povestească acel moment din viaţa lor pe care l-au trăit cu cea mai mare intensitate. Şi de obicei, întrebările mele ating puncte sensibile, extrem de personale.”
Pus în faţa „distilării” textelor, obiceiul lui Stanton de a citi cel puţin 100 de pagini pe zi i-a fost de mare folos. Îşi ridică pălăria în faţa eroului său literar. „Ernest Hemingway vorbeşte mereu despre importanţa reducerii conţinutului. Îţi trebuie multă putere să editezi textele bune şi să laşi numai ceea ce este esenţial”.
Humans of New York are peste 1,8 milioane de fani pe Facebook. „Nu am văzut ceva mai adevărat în toată viaţa mea” comentează un fan al blogului.
Postările lui Stanton primesc mii de „like”-uri de Facebook. Proiectul lui artistic a atins stadiul de „vis al oricărui om de marketing”. Se răspândeşte cu rapiditatea unui virus şi produce loialitate printre cititori. Dar Stanton spune: “Nu fac asta pentru bani”. Vorbeşte însă despre libertatea pe care a obţinut-o, libertatea de a face în fiecare zi numai ce îi place. „Îmi place ce fac. Este pasiunea mea. Vreau să devin cât de bun pot la ceea ce fac şi să-mi împart pasiunea cu cât mai mulţi oameni posibil”.
Sfatul lui Stanton? “Le spun tuturor un citat pe care l-am auzit la un moment dat: „Nu aştepta perfecţiunea”. Sunt atât de mulţi oameni, inclusiv prieteni de-ai mei, care aşteaptă să le vină ideea perfectă, în loc să încerce să facă ceva grozav. Humans Of New York nu a apărut din muncă, ci dintr-un proces întreg, a apărut din încercări, aşa că nu mai asteptaţi ca totul să fie la locul lui pentru a vă apuca de un proiect. Doar începeţi ceva şi aveţi încredere că veţi reuşi să vă descurcaţi”.
