Însă acum vă vom spune povestea impresionantă a românului care a reuşit să salveze sute de suflete ce urmau să ajungă în lagărele de concentrare. Şerban Flondor a fost inginer agronom, deputat în Parlamentul României interbelice, un cunoscut genealogist şi primar al localităţii sale natale, Storojineţ.
În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, Şerban Flondor s-a manifestat ca un veritabil apărător al evreilor din nordul Bucovinei. Ziaristul şi publicistul evreu Marius Mircu a cercetat activitatea lui Şerban Flondor în această direcţie considerându-l unul din marii apărători ai evreilor în perioada Holocaustului din Bucovina.
Într-un număr din Revista Cultului Mozaic din anul 1972 ( nr. 275 din 1 Mai), Marius Mircu scrie: „ Când au venit zile grele pentru evrei, Şerban Flondor a cutezat a le lua apărarea. Şi-a pus obrazul pentru evrei, povesteşte cineva, pentru foarte mulţi evrei. Nu pentru că ar fi avut motive speciale faţă de această parte a populaţiei, ci, pentru că ei erau concetăţeni şi pentru că ei în acele momente aveau nevoie de sprijin. A intervenit în numeroase cazuri izolate ca şi pentru colectivitate”.
Marius Mircu, cercetător acerb al fenomenului Holocaustului în Bucovina şi Basarabia, ne demonstrează prin fapte că Şerban Flondor a salvat evrei de la moarte, cum ar fi cazul lui Rubi Klein, ascuns la domiciliul său din Storojineţ, sau al unor familii întregi expediate la Bucureşti, ascunse în compartimentele neocupate ale vagoanelor.
A reuşit chiar să obstrucţioneze deplasarea unui întreg tren cu deţinuţi evrei ce se îndreptă spre Transnistria. Profesorul S.M.Littman, decedat în Israel, a declarat că Şerban Flondor s-a implicat şi a obţinut graţierea elevilor evrei Zalman Leon, Elias Corneliu şi Iancu Moscovici de la liceele „Cultura” şi „Ciocanul” care făceau parte dintr-un grup antifascist şi care au fost condamnaţi la moarte, dar graţierea a sosit prea târziu.
Şef-rabinul localităţii Storojineţ, Bention Katz, care a cunoscut meritele excepţionale ale lui Şerban Flondor faţă de evrei, i-a acordat o distincţie constând dintr-o plăcuţă de aur pe care era gravată în ebraică o urare de viaţă lungă.
Şerban Flondor a purtat această plăcuţă de aur până la moarte spunând că aceasta este singura comoară pe care ar dori sa o ia cu sine in mormant. În anul 1970, Şerban Flondor a participat ca delegat al României la Congresul Internaţional de Heraldică şi Genealogie de la Viena, unde multe familii evreieşti originare din Bucovina l-au sărbătorit pe salvatorul lor.
În familia Flondor au existat mai mulţi membri care au salvat evrei de la moarte în timpul celui De-al Doilea Război Mondial şi anume diplomatul Radu Flondor - consul general al României la Viena - care a acordat paşapoarte româneşti unor evrei, precum şi Gheorghe Flondor - ultimul Rezident Regal al Bucovinei care a salvat 12 familii evreieşti de la moarte. Însa Şerban Flondor s-a impus decisiv, faptele sale fiind cercetate şi cunoscute de unele foruri evreieşti.
