Cred că nici unul dintre noi nu și-a uitat primul învățător, prima zi de școală. Pentru mine emoțiile au fost imense. Pășeam într-o lume nouă, pe un drum anevoios, care se cerea bine bătătorit. Mă aflam în mijlocul unui furnicar de copii “flancați” de părinți și conduși la clase de câte un dascăl. Nu știam unde să-mi ancorez privirea ca să mă aflu în siguranță și, tot căutând, am descoperit o siluetă frumoasă, a unei femei elegante, pline de prestanță.
Eram bucuroasă că am așa o învățătoare frumoasă, dar, totodată, eram și speriată de privirea pătrunzătoare, de gesturile scurte, hotărâtă să ne strunească și să ne adune cât mai aproape din prima zi. Da… așa a fost doamna mea învățătoare: elegantă, puternică, neobosită, dăruită, o doamnă de fier.
Citeşte restul pe blogul Intact
