Site-ul tumblr.com găzduieşte un blog pe care femeile abuzate sexual îşi pot prezenta poveştile.
Iată câteva dintre mărturiile impresionante:
„Am fost violată de un băiat de la şcoală. Mă simt murdară şi amintirea evenimentului mă torturează zi de zi. Nu am spus niciodată familiei mele ce mi s-a întâmplat pentru că mi-a fost ruşine şi îmi este teamă de el. Când am îndrăznit să povestesc unui prieten ce mi s-a întâmplat, s-a îndepărtat de mine şi nu a vrut să mă mai vadă”.
„I-am spus prietenei mele că am fost abuzată în copilărie. A râs de mine”
„Era ca un frate pentru mine, m-a învăţat să înot şi să joc polo. Apoi a profitat de încrederea mea de copil de clasa a cincea şi m-a violat. Acum am 22 de ani şi nu mă pot apropia de niciun băiat”.
„Încă îi mai aud grohăitul în urechi, din nou şi din nou, în fiecare zi”.
„Am fost violată când aveam 12 ani de un grup de bărbaţi, când mă întorceam acasă. Trebuie să trăiesc cu asta şi cu cicatricea de pe frunte pe care mi-au făcut-o. Acum sunt un monstru furios. Asta mi-au făcut. M-au transformat într-un monstru”.
Sunt poveşti groaznice. Dar sunt reale. Şi nu putem să întoarcem spatele şi să ne prefacem că nu există. Violul este o crimă care trebuie oprită. De noi toţi.