La începutul anilor `30, Hitler s-a mutat pe strada lui, la numai câteva case depărtare. Încă îşi mai aduce aminte prima întâlnire întâmplătoare cu Hitler. Liderul nazist ieşea dintr-o clădire cu două etaje.
„S-a uitat fix la mine. Nu cred că a zâmbit” îşi aduce aminte Feuchtwanger. „Bineînţeles că ştiam cine era, chiar dacă eram numai un băieţel. Ca şi cancelar, domina scena politică a acelori vremuri”.
„Nu mi-a inspirat frică. Probabil că dacă aş fi stat să mă gândesc, m-ar fi apucat frica, dar nu mi-ar fi folosit la nimic. Eram pur şi simplu curios”, povesteşte Feuchtwanger, acum în vârstă de 88 de ani.
Acesta recunoaşte că este ciudat să vorbească în acest fel degajat de cel care a provocat Holocaustul, dar pentru el era un simplu vecin. „Este dificil de conceput că un om pe care îl vedeai aproape în fiecare zi a putut să întoarcă lumea cu susul în jos”.
În drum spre şcoală, Feuchtwanger trecerea aproape în fiecare zi pe lângă casa în care locuia Hitler. Îşi aminteşte că mama lui se plângea că lăptarul nu mai ajungea deseori la ei, pentru că lăsa foarte multe sticle cu lapte la locuinţa lui Hitler.
"Hitler venea acasă în weekend. Ştiam când e acasă datorită maşinilor parcate în faţa casei."
„Ştiam că venirea la putere a lui Hitler reprezenta un pericol mare pentru evrei”, povesteşte Feuchtwanger, citat de BBC News. Părinţii săi credeau că au scăpat de deportarea în lagăre, după ce toate familiile de evrei din cartier au fost mutate cu forţa, mai puţin ei. Dar nu a fost aşa.
La data de 10 noiembrie 1938, falsul sentiment de siguranţă a fost zdrobit de o bătaie la usă. Gestapo ajunsese la uşa lor şi l-a luat pe tatăl lui, care a fost dus în lagărul Dachau.
După şase săptămâni, bărbatul a fost eliberat. Era slăbit, epuizat şi grav bolnav. Dar trăia. A spus că singura modalitate de a scăpa viu din lagăr era să nu atragi atenţia asupra ta.
În cele din urmă, familia lui Edgar Feuchtwanger a reuşit să plece în Marea Britanie. Nu s-a mai întors niciodată înapoi în vechea casă din Munchen.
