Rowena Marin, o tânără de etnie romă, în vârstă de 34 de ani, născută la Baia Mare, lucrează astăzi pe un post remarcabil la compania Google, în New York.
Într-un interviu acordat pentru site-ul Totul Despre Mame, Rowena povestește cum a reușit să-și ia viața în propriile mâini și să ajungă acolo unde fetele din comunitățile conservatoare nici nu îndrăznesc să viseze.
"Suntem cu toții făcuți din același aluat, indiferent de unde venim"
"Suntem cu toții făcuți din același aluat, indiferent de unde venim. Dar în niciun caz nu suntem inferiori sau superiori nimănui. Lucrez pentru o companie care întruchipează valorile diversității și incluziunii', spune Rowena.
Tânăra are o poveste de viaţă impresionantă, provenind dintr-o familie conservatoare.
"Am plecat din Baia Mare, Maramureș, unde m-am născut acum 34 de ani și unde am crescut până la 8 ani, înconjurată de cei din comunitatea mea de rromi argintari.
Nu știu exact câți suntem. Probabil câteva sute, dar pe acea vreme eram foarte legați unul de altul, chiar dacă nu locuiam neapărat în același oraș. Lumea mea era comunitatea mea.
Părinții mei au fost primii tineri cu studii superioare. Mama a terminat clasa a X-a, iar tata, facultatea. Majoritatea celor din generația lor aveau câteva clase; minimul legal sau minimul necesar pentru a avea un permis de conducere”, a povestit tânăra.
"Lumea mea era comunitatea mea"
La 21 de ani, Rowena a încercat să plece la studii în Anglia. A renunțat la visul acesta pentru a nu-și strica reputația în comunitate. Ca tânără necăsătorită, risca să nu o mai ia nimeni de nevastă dacă ar fi pățit ceva prin Anglia. A intrat la Academia de Studii Economice din București.
Conform tradițiilor lor, s-a căsătorit (nelegal) la 22 de ani cu băiatul cu care începuse o relație la 19 ani. Tatăl îi murise când ea avea doar 10 ani, locuia cu mama ei, iar destinul ei prestabilit de legile comunității se rezuma la a avea copii, o mașină mai bună și la susținerea familiei.
Dar destinul a avut planuri mari pentru ea. La 25 de ani, Rowena a fost martoră la tragicul deces al unui văr, un tânăr care împărtășea aceleași aspirații. Acest eveniment a fost un punct de cotitură, făcând-o să își reevalueze fricile și să hotărască să își urmeze visurile.
În fața morții lui, a descoperit că doar frica este ceea ce o ține încă în locul acela. Frica de a nu se descoperi niciodată, frica de a nu reuși să devină ceea ce își dorea să devină.
Deși luase hotărârea să se despartă de băiatul cu care era și despre care aflase că o înșelase, ca să liniștească spiritele, le-a spus tuturor că vor lua doar o pauză. În aceeași săptămână a aplicat pentru un masterat în Madrid și pentru o bursă educațională. Cinci luni mai târziu, se muta în Spania.
Viaţa nu a fost uşoară pentru Rowena, a schimbat multe locuri de muncă, a ajuns în diferite colţuri ale lumii. În prezent, locuiește în New York, unde lucrează pentru Google.
"Cel mai important este că iubesc și mă simt cu adevărat iubită și îngrijită, așa cum ar trebui să fie fiecare femeie"
"Locuiesc cu soțul meu, în New York, și așteptăm o fetiță, în două luni. Dar cel mai important este că iubesc și mă simt cu adevărat iubită și îngrijită, așa cum ar trebui să fie fiecare femeie. Acest nivel de intimitate și dragoste era ceva la care nici nu știam să visez, pentru că nu l-am văzut la nimeni în jurul meu.
În comunitatea mea cu siguranță sunt cupluri care se iubesc cu adevărat, dar e aproape imposibil să își permită să exploreze acea iubire, pentru că sunt foarte multe presiuni din partea celor două familii care se unesc, și/sau greutățile vieții nu le oferă ocazia.
Iar pentru că eu și Roger ne ajutăm foarte tare, în ultimii doi ani am pus pe picioare o companie: The School of Reinvention și amândoi am publicat câte o carte.
"Sunt liberă să decid cine sunt, în fiecare zi"
Cartea lui se numește The Journey to Reinvention și face parte din categoria self-help, pentru că la bază el este profesor, coach și speaker motivațional. Iar eu am scris un memoir despre propria mea călătorie către răspunsul la întrebarea: Cine sunt eu pe lumea aceasta? Nici unul dintre noi nu am fi devenit autori dacă nu ne-am fi susținut reciproc. (...)
Acum că mă cunosc pe mine destul de bine, pot schimba aceste haine ușor pentru că nu mă leagă nimic. Sunt liberă să decid cine sunt, în fiecare zi. Iar acesta este cel mai frumos dar pe care puteam să mi-l fac vreodată!", mărturiseşte tânăra.