Cel mai vechi descântec românesc datează din 1685. Descântecul are rădăcini bisericeşti şi prezintă un text scris pe ultima foaie a unui Molitvelnic (carte liturgică).
În cartea sa “Folclor şi folcloristică”, Artur Gorovei defineşte descântecul ca “totalitatea cuvintelor pe care le rosteşte, vrăjitorul sau fermecătorul, care face leacul, vraja sau farmecul, de la care aşteaptă un rezultat de mai înainte determinat”.
Pe vremuri, descântecul era considerat un mister absolut, pe care nu oricine îl cunoştea şi puţini erau acei care aveau privilegiul de a descânta.
Descântătorii erau consideraţi nişte oameni deosebiţi, cu puteri şi daruri supranaturale. În vremurile de astăzi, lucrurile nu mai stau aşa. De pildă, toate femeile care au copii ştiu să descânte de deochi, fără să mai fie nevoie să alerge la acele femei în vârstă care erau recunoscute ca descântătoare.
Pentru ca descântecul să fie cu leac, descântătoarele trebuiau să fie “curate”, adică neatinsă de bărbat şi nici să aibă “la trei cireşe” (perioada menstruaţiei), şi să fie primenită de cămaşă. (Jud. Tutova, Bogdana).
Un alt aspect destul de important era momentul zilei. În general, descântecele nu se fac atunci când e lună nouă şi niciodată duminica, cu unele mici excepţii; altelea numai în zile de post, de sec, sau la sfârşitul lunii.
Doar descântecul de deochi, mai ales la copii, în unele locuri se face în orice zi şi la orice oră, pentru că un copil nu poate fi lăsat să sufere urmările de deochiului până ce ar sosi vremea priincioasă a descântării.
Simptomele deochiului, dureri de cap şi lipsă de energie
Deochiul se manifestă adesea prin dureri de cap, căscat continuu, lipsă de energie şi chiar lipsa poftei de mâncare. La plante, deochiul se manifestă prin veştejirea frunzelor şi a florilor.
Cele mai puternice descântece de deochi şi dragoste din bătrâni
"La Maica Domnului m-am rugat,/ Maica Domnului m-a ascultat,/ Bolile le-a adunat,/ Departe le-a aruncat,/ Bolile s-au vindecat/ Şi am rămas/ Frumos şi sănătos,/ Curat şi luminat,/ La trup,/ La cap/ Şi la suflet,/ Ca de Maica Domnului lăsat!"
Cel mai puternic descântec de împăcare
"Eu întorc ulcica/ Şi ulcica întoarce vatra/ Şi vatra întoarce soba/ Şi soba întoarce grinzile cu horna/ Şi grinzile întorc podelele,/ Leaţurile şi şindrilele,/ Şindrilele întorc crângurile/
Şi crângurile întorc pe Sfântu Spiridon/ Şi pe Sânziene/ Şi Maica Domnului/ Să întoarcă inimile celor împricinaţi/ Unul asupra altuia/ Cu cugetele/ Şi cu dragostea/ Să se împăciuiască!” (cules de Tudor Pamfile – „Sărbătorile la români”)
Cel mai puternic descântec de deochi
"Fugi deochi,/ Dintre ochi,/ Că te-ajunge-o vacă neagră,/ Cu coarnele să te spargă,/ Să te-azvârle peste mare,/ În pustiu, în depărtare,/ Acolo să pieri,/ Ca ziua de ieri,/ Ca roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat şi curat/ De boală scăpat."
„Fugi ochi de deochi/ Ieşi şi fugi din calea lui cutare/ Pe pământ pustiu/ Unde vântul nu bate/ Unde câinii nu latră/ Şi cocoşii nu cântă./ Amin!”
