Stuhlinger i-a trimis sorei Mary Jucunda următorul răspuns, împreună cu o copie a celebrei fotografii „Răsăritul Pământului - Earthrise”, realizată în 1968 de astronautul William Anders:
„Scrisoarea dumneavoastră este una din multele pe care le primesc în fiecare zi, dar mi-a atins sufletul aşa cum nici un mesaj nu a mai reuşit până acum. Asta pentru că a venit din partea unei minţi iscoditoare şi a unui suflet plin de compasiune. Încerc să vă răspund cât de clar şi de bine pot.
Înainte de toate, doresc să îmi exprim admiraţia pe care o nutresc pentru dumneavoastră, pentru faptul că vă dedicaţi viaţa celei mai nobile cauze a omului: ajutarea semenilor.
M-aţi întrebat cum am putut să sugerez cheltuirea a miliarde de dolari pentru o călătorie pe Marte, în timp ce milioane de copii de pe Pământ mor de foame. (...) Cunosc problema foametei cu mult înainte de a şti dacă o călătorie pe Marte ar fi fost posibilă. Cred cu tărie că o călătorie pe Lună, pe Marte sau pe alte planete este un risc pe care trebuie să ni-l asumăm acum. Cred că acest proiect, pe termen lung, va aduce mai multe rezultate pentru combaterea problemelor Pământului decât multe dintre proiectele aflate în dezbatere în fiecare an.
Earthrise, fotografie realizată în 1968
Înainte de a descrie în detaliu ce contribuţii va aduce programul nostru la combaterea problemelor Pământului, doresc să vă relatez o poveste adevărată care îmi susţine argumentele ulteriore.
Cu aproximativ 400 de ani în urmă, într-un mic oraş din Germania, trăia un conte. Era unul dintre bogaţii cu suflet, care îşi împărţea averea cu nevoiaşii. Era foarte apreciat, mai ales că, în Evul Mediu, existau foarte mulţi oameni săraci. Într-o zi, contele a întâlnit un om ciudat. Avea un mic laborator în casa lui. Construia lentile din bucăţi de sticlă, monta lentilele în tuburi şi folosea aceste aparate că să vadă mai bine obiectele mici.
Contele a fost fascinat de creaturile minuscule pe care le putea observa cu ajutorul aparatului. Nu mai văzuse niciodată aşa ceva, aşa că l-a invitat pe bărbat să se mute în castelul lui.
Oamenii din oraş au devenit rapid furioşi, când au realizat că bunul conte începuse să cheltuiască destul de mulţi bani cu bizarul inventator. „Suferim din cauza ciumei şi el plăteşte un bărbat pentru un hobby neobişnuit!” spuneau oamenii. Însă contele a rămas pe poziţie. „Vă dau atât cât îmi permit, dar o să susţin şi munca acestui om pentru că ştiu că va realiza ceva important”.
Şi într-adevăr ceva important a ieşit din munca lui: microscopul. Se ştie deja că microscopul a contribuit mai mult decât orice altă invenţie la progresul medicinei şi la eliminarea ciumei şi a altor boli contagioase. (...)
Ernst Stuhlinger
Cred că prin faptul că lucrez la acest proiect pot contribui la rezolvarea problemelor precum foametea sau sărăcia. Problema foametei poate fi privită din două perspective: producerea mâncării şi distribuţia ei. Agricultura, creşterea animalelor şi alte operaţiuni asemănătoare care au loc la scară largă sunt eficiente în anumite părţi ale globului, dar lipsesc drastic din altele. De exemplu, anumite regiuni din lume ar putea fi utile pentru agricultură dacă oamenii de ştiinţă ar putea să dezvolte predicţiile meteorologice, metodele de control al bazinelor hidrografice sau de planificare a recoltelor.
Cea mai bună unealtă pentru îmbunătăţirea tuturor acestor funcţii este, fără îndoială, satelitul artificial al Pământului. (...) Dacă dorim să îmbunătăţim condiţiile de viaţă ale oamenilor, trebuie să adunăm mai multe cunoştinţe despre fizică, chimie, biologie. (...)
Câtă suferinţă am scuti dacă naţiunile, în loc să concureze în flote de avioane care aruncă bombe şi rachete, ar concura în realizarea navelor spaţiale... Chiar dacă proiectul nostru pare să ne ducă departe de Pământ, către Lună şi stele, cred că misiunea noastră face Pământul mai bun. (...)
Cu sinceritate,
Ernst Stuhlinger”
