El s-a decis, acum aproape 50 de ani, să sape în muntele de piatră un drum de acces. Manjhi a realizat acest lucru de unul singur, pentru a-i ajuta pe semenii lui să ajungă mai repede şi mai uşor la şcolile şi pieţele din satele vecine.
"De sute de ani, pietrele astea ne-au creat neajunsuri. Oamenii au făcut nenumărate cereri să se construiască un drum aici, dar nimeni nu ne-a băgat în seamă. Aşa că m-am hotărât să fac eu acest drum", a spus indianul într-un ziar local, cu puţin înainte să fie răpus de o boală incurabilă.
Bărbatul a muncit în fiecare zi cu o daltă, un ciocan şi o lopată. Acestea erau "utilajele" lui. El a reuşit să transforme o potecuţă, pe care de-abia putea trece o persoană, într-un drum lung de aproape 200 de metri şi lat de 10 metri, accesibil acum pentru biciclete sau motociclete.
Înainte de realizarea sa, copiii erau obligaţi să meargă pe jos opt kilometri până la şcoală, acum drumul s-a redus la doar trei kilometri. Drumul făcut de Manjhi este acum folosit de locuitorii din 60 de sate, din împrejurimi.
În spatele acestei poveşti se ascunde şi o istorioară de dragoste.
"Soţia mea, Faguni Devi, a suferit un accident şi s-a rănit grav atunci când traversa muntele să-mi aducă mie apă, acolo unde munceam. Atunci m-am decis să fac ceva pentru a face drumul abordabil pentru oricine, să nu mai existe nici un pericol", a povestit bărbatul.
Din păcate, iubita lui soţie nu a apucat să se bucure de roadele muncii sale, la scurt timp după accident ea a căzut la pat şi a murit, neputând să ajungă la timp într-un spital.
Pierderea suferită l-a ambiţionat şi mai mult. Consătenii lui îşi aduc aminte cum acesta muncea zi şi noapte, fără întrerupere, de parcă ar fi fost posedat. "Părea o adevărată luptă între el şi piatră. Până la urmă, Manjhi al nostru a învins", spune un localnic.
La început, semenii lui Manjhi făceau glume pe seama lui şi îl ridiculizau. Mai târziu, când drumul a prins deja contur, câţiva oameni l-au ajutat cu mâncarea zilnică şi i-au cumpărat unelte noi, când cele vechi deveneau inutilizabile.
Acum, toţi locuitorii din provincia Gaya îşi aduc aminte de "Omul muntelui" şi nu ezită să-şi exprime respectul pentru cel care le-a făcut viaţa mai uşoară.
Dasrath Manjhi nu s-a bucurat niciodată de vreo apreciere a guvernului indian. După 22 de ani de muncă asiduă, ceea ce a realizat i-a asigurat imortalitatea.
"Nu mi-a fost frică niciodată de vreo pedeapsă a guvernului asupra mea, aşa cum nu m-a interesat vreun premiu sau vreo recunoaştere din partea autorităţilor. Ce am făcut eu, vede toată lumea. Când Dumnezeu este cu tine, nimeni şi nimic nu te poate opri", a mai spus Manjhi.
