Însă dacă nu ar fi fost această femeie puternică, Europa poate ar fi arătat cu totul altfel. Povestea Teodorei, împărăteasa Bizanţului, este impresionantă:
Există două variante ale perioadei de tinereţe a Teodorei. Cea mai cunoscută relatare este Istoria secretă despre care se presupune că a fost scrisă de Procopius din Cezareea. Paternitatea acesteia este pusă sub semnul întrebării de majoritatea savanţilor deoarece a fost descoperită la Vatican la trei secole după moartea împărătesei, iar stilul nu are nici un fel de asemănare cu alte lucrări ale lui Procopius.
În conformitate cu această mărturie, Teodora s-a născut în cea mai de jos clasă a societăţii bizantine, fiind fiica unui îngrijitor de urşi de la circ. Criticii acestei lucrări o consideră ca fiind propagandă occidentală şi pornografică.
A doua mărturie a fost scrisă de Episcopul Eusebiu, un contemporan al Teodorei. Eusebiu declară că ea a fost fiica unui senator roman care a murit când Teodora era încă mică.
După moartea tatălui său, Teodora şi mama ei au trăit în Egipt, unde şi mama ei a murit curând. După spusele lui Eusebiu, Teodora şi-a petrecut restul copilăriei într-o mănăstire egipteană, ceea ce a dus la simpatiile ei de mai târziu pentru monofizitism.
În 523, Teodora s-a căsătorit cu Iustinian, pe atunci „magister militum praesentalis” în Constantinopol. La ascensiunea sa pe tronul Imperiului Roman din 527, Iustinian I a făcut-o asociată la guvernarea imperiului şi se pare că o considera un partener deplin în guvernarea lor.
Acest fapt s-a dovedit o decizie înţeleaptă. O femeie cu o voinţă puternică, ea a dovedit un talent remarcabil pentru guvernare. La răscoala Nika din 532, sfaturile ei şi faptul că a militat pentru un răspuns hotărât şi sever a dus la înfrângerea răscoalei şi, probabil, la salvarea imperiului.
În viaţa ei a fost cunoscută ca femeia care s-a luptat pentru ca femeile să aibă aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii. Teodora a eliberat prostituatele din lanţurile proxeneţilor, le-a făcut care şi a promovat legi care interziceau prostituţia forţată.
De asemenea, ea a militat pentru a acorda femeilor mai multe drepturi în cazul divorţului, permiţând femeilor să posede şi să moştenească proprietăţi, a legiferat pedeapsa cu moartea pentru viol şi permiţând nobililor să se căsătorească cu femei din clasele de jos. Aceste schimbări au ridicat statutul femeii mult peste cel curent în partea occidentală a Imperiului.