Putea fi un gând, un regret, o reacţie. A fost mai mult. O scrisoare, poate. Iată cum a simţit, cum a gândit şi ce a scris Cristina Ţopescu la plecarea a doi artişti fenomenali ai României noastre tot mai triste, Adrian Enescu şi Marin Moraru.
„A plecat Adrian Enescu acum două zile, azi a plecat şi Marinuş Moraru. Doamne, e prea mult…
Mi-a stat inima-n loc când am citit pe un mail de serviciu de la colegii mei că Marinuş Moraru al nostru s-a stins… Am simţit că nu mai pot să respir bine, că nu mai am aer destul. Durerea sufletească se traduce în tot felul de senzaţii. Senzaţii fizice, efectiv. Pe unele le poţi descrie cât de cât, ce e dincolo de ele nu mai poţi, n-ai cum. I-am dat un sms prietenei mele, Carmen Tănase, în momentul următor, ştiam cât îl iubeşte şi ea. Încercam să ies din şoc, împărtăşind durerea. Mi-a scris (nu imediat) că nu ştie ce să spună, că nu mai poate să spună nimic. E împietrită şi ea de durere. Durerea aia pentru care nu mai sunt cuvinte. Pentru mine Marinuş Moraru nu a fost doar un actor UNIC, URIAŞ, IMENS, DE GENIU… A fost şi un OM EXTRAORDINAR...”
Continuarea mesajului pe OK Magazine.
