"14 iulie 1861
Camp Clarck, Washington
Draga mea Sarah,
În câteva zile vom muta din nou tabăra, poate chiar mâine.În cazul în care nu voi mai putea să-ți scriu din nou, aștern pe hârtie câteva dintre sentimentele mele. Sper ca scrisoarea să ajungă la tine și să o poți citi atunci când eu nu voi mai fi. (…)
Nu am nici o ezitare să-mi dau viața pentru cauza pentru care am plecat la război. Curajul meu nu face pauze și nici nu șovăie. Știu cât de mult depinde societatea americană de triumful Guvernului și cât de mult le datorăm celor care și-au dat viața pentru noi. (…) Sunt gata să renunț la bucuriile vieții pentru această cauză.
Sarah, dragostea mea pentru tine este nemuritoare.(…) Amintirile momentelor minunate pe care le-am petrecut împreună mă năpădesc și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat posibilitatea să mă bucur de ele. Îmi este foarte greu să renunț la aceste momente, să le las să se facă scrum. Dumnezeu știe că am fi putut avea o viață lungă și fericită împreună și că mi-aș fi putut vedea fiii cum cresc lângă mine.(…)
Draga mea Sarah, să nu uiți niciodată cât de mult te iubesc. Când îmi voi da ultima suflare, numele tău îmi va sta pe buze. Iartă-mi greșelile și durerea pe care ti le-am provocat. Cât de imatur și prostesc m-am comportat câteodată! (…)
Dar draga mea Sarah, să știi că voi fi tot timpul lângă tine. În clipele frumoase și în momentele grele.Mereu. Mereu. Și dacă vei simți o adiere pe obraz, să știi că e respirația mea. (…)
Sarah, am încredere în puterea ta și în calitățile tale de mamă. Știu că îi vei crește exemplar pe cei doi copii ai noștri. Dumnezeu să te ghideze în misiunea ta!
Sarah, te aștept aici când va veni vremea. Să-i aduci și pe copiii noștri.
Sullivan”
Sarah avea 24 de ani când a murit soțul ei. Nu s-a remăritat niciodată. A murit la vârsta de 80 de ani și este îngropată alături de bărbatul ei, în Rhode Island.
