Ea lua bebeluşii evrei, îi ascundea în fundul unei cutii şi le oferea liberatate şi dreptul la viaţă. Mai avea şi un sac în spatele maşinii ei, pentru copiii mai mari.
Pentru ca naziştii să nu audă zgomotele făcute de bebeluşi, Irena avea în permanenţă un câine în maşina sa. Căţelul lătra în momentul în care maşina trecea de pază, acoperind astfel zgomotele făcute de copii.
Irena a salvat în acest fel 2.500 de copii evrei. În cele din urmă, ea a fost prinsă de nazişti, care i-au rupt ambele picioare şi ambele mâini.
Irena a ţinut un jurnal secret cu numele tuturor copiilor pe care i-a salvat. A pus foile de hârtie care conţineau numele bebeluşilor într-un borcan, pe care l-a îngropat într-un loc numai de ea ştiut.
După război, a încercat să-i găsească pe părinţii copiilor, dar cei mai mulţi dintre ei fuseseră gazaţi. Copiii care au fost salvaţi de Irena au fost adoptaţi sau plasati în grija unor asistenţi maternali.
În 2007, Irena a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace. Nu a câştigat.
