Astăzi, 25 aprilie, una dintre personalitățile cele mai luminoase ale sportului românesc, ultima reprezentantă a "omului Renașterii" în sportul mondial, campioană olimpică la atletism, dar și componentă a lotului național de baschet și campioană la acest sport, ca și la volei și tenis de masă, președintă a COR, senatoare a României, Lia Manoliu ar fi împlinit 84 de ani.
Născută la Chișinău pe 25 aprilie 1932 (decedată pe 9 ianuarie 1998, în urma unui infarct), Lia Manoliu a fost, timp de peste o jumătate de secol, un veritabil model. Atletă, aruncătoare de disc, de la 16 ani, a practicat toate sporturile amintite în primele rânduri, dar a absolvit și Facultatea de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București.
Dragostea nemărginită pentru sport este ilustrată semnificativ de cele 6 participări la Jocurile Olimpice, între Helsinki — 1952 și Munchen-1972, fiind prima sportivă din țara noastră consemnată în Cartea recordurilor. Însă dovada cea mai puternică a acestui atașament pentru domeniul pe care și l-a ales este că a concurat timp de 26 de ani în arena olimpică pentru a-și vedea visul medaliei de aur împlinit, în 1968, la Ciudad de Mexico (după 2 de bronz, în 1960, la Roma, și 1964, la Tokyo) iar cel mai bun rezultat din carieră l-a realizat chiar la retragere, aruncând, în 1972, la 40 de ani, discul la 62,04 m.
După retragere, a devenit vicepreședintă a Federației române de atletism (1975-1980), a COR (1973-1990), apoi președintă (1990-1998), fiind implicată într-o altă campanie ce s-a dovedit de mare viitor, deși în anii 80, când a lansat-o, a fost privită cu circumspecție: promovarea femeilor în conducerea sportului mondial.
Dintr-o carte de vizită fără egal, menționăm, de asemenea, Trofeul Fair Play, acordat de UNESCO în 1974, la prima ediție a acestui premiu, parcă inventat pentru o asemenea personalitate, Meritul olimpic, în 1975, Trofeul Femeia în sport (1990) și Trofeul Centenarului CIO (1994).
