Născut la 7 aprilie 1931 în Băileştiul care a devenit celebru prin Nea Mărin, rol pe care l-a creat şi care i-a scos în evidenţă cel mai bine disponibilităţile pentru comedie, Amza Pellea a debutat ca actor pe scena Naţionalului craiovean, unde a plecat după terminarea facultăţii, alături de alţi actori din ''promoţia de aur'' — Victor Rebengiuc, Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici, Sanda Toma, Dumitru Rucăreanu, scrie AGERPRES într-un documentar despre maestrul Amza Pellea.
În cei trei ani de stagiatură, din 1957 până în 1959, a interpretat 14 roluri, în spectacole ca ''Tudor din Vladimiri'' de Mihnea Gheorghiu, ''Ce înseamnă să fii onest'' de Oscar Wilde, ''Ani de pribegie'' de Aleksei Arbuzov, ''Tragedia optimistă'' de Vsevolod Visnevski, ''Gâlcevile din Chioggia'' de Carlo Goldoni, ''Hamlet'' de William Shakespeare, ''Ecaterina Teodoroiu'' de Nicolae Tăutu, ''Soldatul Svejk'' de Jaroslav Hasek, ''Fântâna turmelor'' de Lope de Vega.
''Deşi n-aş fi vrut, destinul oltenesc m-a dus la Craiova. Am debutat cu 'O chestiune personală'; în spectacol, foştii mei colegi îmi erau copii. Pe această scenă am jucat mult, şi Horaţiu din 'Hamlet', şi Otto Katz din 'Soldatul Svejk', şi un rol mai puţin obişnuit pentru pregătirea mea: Farfuridi. Cu craiovenii am obţinut premiul I în piesa 'Ultima decadă' de Vasile Niţulescu şi Florin Vasiliu — la un concurs naţional. Evident, la Craiova am jucat şi primul meu 'oltean' în comedia 'Colivia cu sticleţi' de Lascăr Sebastian şi Silviu Georgescu. Jucam un poştaş cu o 'moacă' şi o dicţie teribilă'', mărturisea Amza, într-un interviu acordat în 1972.
''În 1961, spre surprinderea mea, Radu Beligan m-a luat la noul său teatru, Teatrul de Comedie. Chiar el mi-a mărturisit că n-am ce căuta în acest colectiv, dar, deocamdată... Cred că mă lua de fapt pentru rolul lui Trigorin într-un viitor spectacol cu 'Pescăruşul'. Aici am jucat aproape în toate piesele: observaţi, mai ales, piese româneşti — 'Prietena mea Pix', 'Mi se pare romantic', ' Șeful sectorului suflete', 'Nicnic', 'Capul de răţoi'...'', spunea Amza Pellea în acelaşi interviu.
Pe scena Teatrului de Comedie a creat alte personaje, în ''Svejk în al doilea război mondial'' de Brecht, ''Umbra'' de E. Svart, ''Somnoroasa aventură'' de Teodor Mazilu, ''Capul de răţoi'' de G. Ciprian, ''Un Hamlet de provincie'' de Cehov, ''Croitorii cei mari din Valahia'' de Al. T. Popescu, ''Arca bunei speranţe'' de I.D. Sîrbu, ''Interesul general'' de Aurel Baranga, ''Buffalo Bill şi indienii'' de A. Kopit.
Au urmat anii în care a interpretat personaje în spectacole puse în scenă de Naţionalul bucureştean, unul dintre cele mai reprezentative fiind rolul lui Vlad Țepeş în ''A treia ţeapă'' de Marin Sorescu. Ultimul rol creat în teatru l-a readus pe scena Teatrului de Comedie, dând viaţă, în regia lui Gheorghe Harag, bătrânului moşier Muromski în ''Procesul de Suhovo-Kobilin''.
Amza a strălucit în rolurile din filme, mai ales în cele istorice, de referinţă fiind cele din ''Dacii'', ''Columna'', ''Haiducii'', ''Nemuritorii'', dar cel mai important rămâne ''Mihai Viteazul'', regizat de Sergiu Nicolaescu, peliculă care se află pe locul 3 în topul celor mai vizionate filme româneşti din toate timpurile.
Scrisoarea emoţionantă a Oanei Pellea pentru tatăl ei:
"Ce faci tati?
Mi-e cam dor... Cam lunga filmarea la care ai plecat... Da' o sa se termine si asta!
Sper, si de fapt stiu, ca esti bine.
Mari noutati nu am sa-ti spun. Lucrurile aici s-au mai schimbat, dar nu in partile esentiale. Soarele rasare si apune in aceelasi loc, vantul bate la fel. Dupa primavara vine tot vara si pe urma toamna. Oamenii arata la fel, se iubesc si se urasc la fel... Eu sunt sanatoasa. Iarta-ma ca nu m-am lasat de fumat... Intr-o zi promit... Iarta-ma. Cu meseria ai avut dreptate... E foarte frumoasa, dar, poate, nu e de mine. Pe scena si cand filmez mi-e bine, dar in "culise" mi se pare intuneric si complicat.
De ce nu mi-ai vorbit niciodata despre invidie si egoism? Poate era mai bine sa ma pui in garda... Sau, poate, nu. Si nici despre tradari nu mi-ai spus nimic... Da', oricum, tot tu ai dreptate cand tragi linia... Oamenii sunt oameni si toate astea vin si se duc si, pana la urma, oamenii sunt frumosi. Iti dau filmele la televizor des. Ma uit si eu... Iar lumea ma opreste pe strada si imi spune ca-i dor si ar avea nevoie de tine. Te mai asteapta si azi sa apari de revelion, sa le dai curaj..."
Puteţi citi întreaga scrisoare pe jurnalul.ro
