Povestea sa a fost adaptată într-o mega-producţie la Hollywood, film care a fost lansat în urmă cu câteva zile.
"Îmi amintesc vag că am murit. Frigul mă anesteziase şi treptat m-am pierdut. În ziua următoare, când soarele cobora spre orizont, m-am trezit din morţi şi am deschis ochii. Acesta a fost un miracol pe care nici astăzi nu îl înţeleg. M-am chinuit să stau în picioare. Eram pierdut. Eram aproape orb. Mâinile îmi erau degerate, faţa îmi fusese distrusă de frig. Nu mâncasem de trei zile, nu băusem apă de două. Îmi amintesc că m-am aşezat în bătaia vântului, rugându-mă pentru salvare, dar treptat am realizat că nu voi supravieţui. M-am uitat în sus şi mi-am dat seama că într-o oră se va face din nou întuneric. Am îngenuncheat şi îmbrăţişat frigul care trecea pentru o ultimă dată prin mine" a povestit Weathers.
Când expediţia a ajuns aproape de vârf, era soare şi doar -10 grade. Destul de cald, pentru o asemenea altitudine. Şi-au instalat tabăra, iar apoi au pornit tot mai sus. Weathers, care avea probleme de vedere, a rămas singur pe un pisc, un coleg spunându-i să-i urmeze dacă va vedea mai bine sau să-i aştepte, dacă vederea nu i se va regla. Americanul fusese operat de cornee cu doar un an înainte.
La ceva timp, trei dintre alpinişti au coborât, semn că nu s-a ajuns până în vârf. Dar Weathers, care promisese că îşi aşteaptă colegul, nu a coborât şi el.
Pentru că timpul trecea, Weathers a hotărât să coboare, ajutat de unul dintre colegii de expediţie. Cu greu s-a întors în tabără şi totul părea în regulă.
"S-a auzit un zgomot infernal venind de sus de pe munte şi viscolul a explodat în jurul nostru. Nu ne puteam vedea nici măcar picioarele. Era extrem de frig, erau -60 de grade..." a spus alpinistul.
Acesta, alături de un alt membru al expediţiei, au fost găsiţi de trei şerpaşi şi un alt alpinist. Însă i-au lăsat acolo şi au plecat.
"Mi-a apărut familia în minte. Am ştiut că dacă nu mă ridic, voi muri. Am început să merg. cădeam şi mă ridicam. Am ajuns la două corturi, unde era Todd Burleson, şeful unei alte expediţii" a mai spus Weathers.
Pentru că era în stare critică, cei din tabăra de la bază au spus să nu fie coborât de pe munte, pentru că va muri. Weathers a fost de altă părere. Lăsat singur o noapte întreagă, alpinistul s-a trezit din nou, spre mirarea celor prezenţi. A băut doi litri de ceai şi a reuşit să coboare la una dintre bazele aflate mai jos. A fost îngrijit de doi medici, iar apoi a fost chemat un elicopter să-l coboare de pe munte. Însă, între timp, a fost adus un şerpaş cu picioarele distruse. Pentru că nu era loc destul în elicopter, Weather a spus că îi cedează locul lui. În cele din urmă s-a găsit un loc şi pentru el.
În acea furtună şi-au pierdut viaţa 12 oameni. Weathers însuşi şi-a pierdut aproape în totalitate mâinile şi o bună parte din faţă. A suferit numeroase intervenţii chirurgicale, însă Weathers este fericit. Pentru că tragedia de pe munte i-a permis să se apropie din nou de familie, care era aproape să se destrame.
"Sunt binecuvântat" încheie Wethers în cartea sa autobiografică.
