”De la un timp văd că slăbesc şi mai tare, am început să văd înaintia ochilor nişte năluci, fel de fel. Acuma m-am gîndii că se apropie ciasul, numai încă nu-i minuta. M-am gîndit la bărbatul meu sărmanul, tot aşa trebuie să-şi fi dat sufletul pe undeva, amărît de durere şi năcaz, fără nime lîngă el. Mi-am îndreptat gîndul la scumpii mei frăţiori, cît de departe sînt ei de mine şi nu ştiu de chinul meu. M-am gîndit la scumpa şi dulcia mea mamă cu cîtă durere în suflet am lăsat-o pe scîndurile patului, fără nime lîngă ea. Am întors capul către copilaşi şi m-am uitat cu lacrimi în ochi la ei, cum dormeau sărmanii gribuiţi de foame şi de frig. Am suspinat adînc, căci simţiam că se apropie ciasul să mă despart de ei”, a rememorat Aniţa momentul în care a crezut că-şi va da sufletul departe de casă, scrie
historia.ro.
Aniţa Nandriş - Cudla s-a născut în anul 1904 în satul Mahala, din regiunea Cernăuţi. În 1941, bucovineanca a fost deportată în Siberia, alături de cei trei băieţi ai ei.
Aniţa a reuşit să reziste tuturor greutăţilor şi în 1959 s-a întors acasă, în 1961 reuşind să reintre în posesia locuinţei din care a fost deportată în lagărul siberian.
Mai multe, pe
historia.ro.
