În anul 2013, 8% dintre delfinii Tursiops truncatus din Laguna Indian River din Florida au murit, iar cauza acestui fenomen alarmant pare să fi fost foametea. O nouă investigație arată că delfinii au rămas fără surse nutritive din cauza distrugerii habitatelor esențiale pentru prada lor – o consecință a unei înfloriri masive de fitoplancton provocată de acumularea de nutrienți proveniți din activitatea umană, scrie eurekalert.org.
„Am legat mortalitatea și subnutriția delfinilor de o scădere a aportului energetic în urma unei schimbări în dieta acestora,” a explicat dr. Charles Jacoby de la Florida Flood Hub for Applied Research and Innovation, autorul principal al studiului publicat în Frontiers in Marine Science. „Această schimbare în dietă a fost determinată de reducerea disponibilității prăzii, cauzată la rândul ei de pierderea, la nivel de sistem, a ierburilor marine și a macroalgelor care plutesc liber — pierdere provocată de umbrirea creată de o înflorire intensă, extinsă și de lungă durată de fitoplancton.”
Semnele unei crize
În timpul monitorizării din 2013, cercetătorii au observat că 64% dintre cei 337 de delfini analizați erau subponderali, 5% prezentau semne de emaciere severă, iar 77 au murit — un număr clasificat drept „eveniment de mortalitate neobișnuit.”
„Acest tip de eveniment implică o moarte subită și în masă a mamiferelor marine, iar ceea ce s-a întâmplat în 2013 a fost clar un astfel de caz,” a spus Megan Stolen, cercetătoare la Blue World Research Institute și autoare principală a studiului. „Am înregistrat o creștere bruscă a mortalității și semne larg răspândite de malnutriție.”
Delfinii cu bot gros sunt prădători mari, longevivi și consumatori de pește diversificat, ceea ce îi face sensibili la dezechilibrele ecologice. Cercetătorii au asociat criza din 2013 cu o înflorire de fitoplancton care avusese loc în 2011, determinată de acumularea de îngrășăminte, scurgeri din fose septice și alte deșeuri bogate în azot și fosfor în lagună. Înflorirea a blocat lumina și a dus la moartea ierburilor marine și a macroalgelor — habitate esențiale pentru prada delfinilor — afectându-le capacitatea de a se hrăni.
Ce au arătat analizele
Pentru a înțelege mai bine schimbările din dieta delfinilor, cercetătorii au analizat izotopii stabili de carbon și azot din biopsii musculare prelevate de la delfini eșuați între 1993 și 2013. Raporturile acestor izotopi reflectă compoziția alimentară a delfinilor, oferind o imagine retrospectivă a ceea ce consumau. Datele au fost corelate cu monitorizarea pescăriilor și cu starea habitatelor subacvatice.
Rezultatul? În perioada 2011–2013, delfinii au început să consume mai mult doradă (sea bream) și mai puțin ladyfish — o specie mai bogată în energie, asociată cu pădurile de iarbă marină. Înlocuirea ladyfish cu o pradă mai puțin nutritivă a însemnat că delfinii aveau nevoie să mănânce cu 15% mai mult pentru a obține aceeași cantitate de energie.
„Această schimbare alimentară, alături de semnele clare de subnutriție, sugerează că delfinii întâmpinau dificultăți serioase în a prinde suficientă pradă, indiferent de specie,” a explicat Wendy Noke Durden de la Hubbs-SeaWorld Research Institute, co-autoare a studiului. „Pierderea habitatelor structurale cheie a redus succesul vânătorii, din cauza modificării abundenței și distribuției prăzii.”
Datele privind cauzele morții delfinilor sprijină și ele ipoteza: între 2000 și 2020, malnutriția a fost responsabilă pentru 17% din decesele înregistrate, însă în 2013, acest procent a urcat la 61%.
O problemă provocată de oameni
„Toate studiile au limite,” a avertizat dr. Graham Worthy, co-autor și cercetător la Universitatea Centrală din Florida. „Nu avem date despre izotopii stabili din toate speciile de pradă consumate de delfini între 1993 și 1999, iar analizele ar fi fost și mai relevante dacă am fi avut biopsii de la delfini care au supraviețuit.”
Chiar și așa, legătura între activitatea umană, degradarea habitatelor și impactul asupra lanțului trofic este clară. „Înfloririle de fitoplancton sunt parte a ecosistemelor productive,” a concluzionat Jacoby. „Efectele dăunătoare apar atunci când activitatea umană aduce un exces de nutrienți, alimentând înfloriri neobișnuit de intense, extinse sau de durată. Gestionarea responsabilă a acestor aporturi este esențială pentru prevenirea dezechilibrelor ecologice.”
