Portulaca este o plantă suculentă, erbacee anuală, denumită popular „iarbă grasă”, „grașiță”, „iarba porcului” sau ”pita porcului”, cu multiple beneficii medicinale, potrivit BRGV Buzău.
› Vezi galeria foto ‹
Răspândită pe aproape tot globul, atât în flora spontană, cât și în cultură, este considerată una dintre cele trei buruieni cel mai frecvent raportate la nivel mondial. Încadrată în grupa plantelor sălbatice comestibile, datorită capacității sale de a revaloriza și reface solurile agricole degradate, Portulaca este capabilă să crească în mod natural, fără intervenția omului, și poate fi utilizată în mod tradițional ca sursă de hrană sau chiar ca „aliment pe vreme de foamete”.
Iarba grasă este benefică pentru sănătate, fiind folosită în medicina tradițională pentru tratarea unui spectru larg de afecțiuni gastrointestinale, respiratorii, inflamații ale ficatului, rinichilor, ulcere și menționată în tratate de medicină încă de pe vremea Imperiului Roman.
Dacii o numeau „lax” și o foloseau ca plantă tămăduitoare
Strămoșii noștri daci o foloseau ca plantă tămăduitoare, sub denumirea „lax”. În prezent, cercetările fitochimice întreprinse la specia Portulaca oleracea au demonstrat prezența flavonoidelor, alcaloizilor, terpenelor, acizilor organici, acizilor grași, mineralelor și vitaminelor.
Portulaca are calități nutriționale excepționale și este consumată în mod tradițional în Spania, Grecia, Cipru, Italia, Turcia, China datorită conținutului ridicat de acizi grași omega-3, compuși antioxidanți ca vitamina A, C, E și B. Iarba grasă este o sursă importantă și de minerale precum potasiu, calciu și magneziu, mai ales când crește în condiții de stres, la care răspunde cu o creștere a concentrației de compuși benefici.
Citește și
În România, este percepută ca o buruiană dăunătoare culturilor, întâlnindu-se printre răsadurile de legume sau flori, în lanurile de porumb, în livezi, dar și pe terenuri virane, pe marginea drumurilor, în zone improprii creșterii și dezvoltării altor plante.
Poate fi solitară sau poate forma un covor verde ce acoperă solul. Această specie s-a adaptat foarte bine la condițiile extreme de mediu, vegetează în cele mai vitrege locuri, iar atunci când este smulsă și lăsată în teren, nu moare, ci, dimpotrivă, are capacitatea de a emite rădăcini adventive pe toate organele sale vegetative aflate în contact cu solul, reluându-și ciclul de vegetație și grăbind astfel ritmul de maturare și autoînsămânțare în teren.
Portulaca grandiflora sau Floarea de piatră este comestibilă
Din aceeași familie face parte și ruda apropiată Portulaca grandiflora sau Floarea de piatră, una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite specii floricole ornamentale. Iubitoare de soare și foarte tolerantă față de lipsa apei, P. grandiflora prezintă flori într-un spectru foarte larg de culori: alb, roz, roz-somon, ciclam, orange, roșu, violet.
Floarea de piatră este comestibilă, putând fi folosită ca decor pentru diverse preparate culinare datorită coloritului său foarte atractiv.
Citește și
Pentru consum, iarba grasă se recomandă a fi utilizată înainte de înflorire, când lăstarii și frunzele tinere sunt suculente și au gust plăcut, proaspăt. Salatele pot fi asezonate cu lăstari fragezi de Portulaca oleracea în combinație cu frunze de salată verde, rucola, spanac, măcriș, leurdă. Pe măsură ce iarba grasă înaintează în vegetație, gustul devine astringent și planta nu mai este atractivă din punct de vedere culinar.
Portulaca oleracea nu este o specie îndrăgită la noi în România, datorită prezenței excesive în culturi și nu este apreciată nici ca plantă alimentară în gastronomia locală. Această specie poate fi luată totuși în considerare ca o alternativă viabilă de hrană cu proprietăți alimentare și medicinale valoroase, mai ales în contextul schimbărilor climatice, spun specialiștii BRGV Buzău.
