Un fizician de la Instituto Galego de Física de Altas Enerxías, Spania, susţine că a reușit să descopere ecuația matematică care descrie mișcările jucăușe ale pisicilor în prezența oamenilor. Dr. Anxo Biasi a realizat acest demers neobișnuit nu doar ca o joacă intelectuală, ci și ca o metodă de a aduce fizica mai aproape de publicul larg. Studiul său, care analizează comportamentele unui exemplar de pisică în prezența stăpânului său, a fost dezvoltat pentru a ajuta la înțelegerea unor concepte fundamentale ale mecanicii clasice, oferind, în același timp, o privire amuzantă asupra modului în care pisicile își exprimă energia și afecțiunea faţă de noi, dar şi faţă de mediul înconjurător.
Dr. Anxo Biasi a început cercetarea sa pe baza unei ipoteze simple: „Pisicile se comportă de parcă percep o forță în jurul unei persoane.” Observațiile sale l-au dus la identificarea a șapte tipare distincte în mișcările pisicii sale, Eme, iar aceastea au fost modelate în ecuația sa. Studiul a fost realizat în principal pe baza comportamentului pisicii Eme, care trăiește cu Biasi, și a ajutat la conturarea unei ecuații care poate descrie mișcările pisicilor în prezența unui om.
Ecuația matematică pe care fizicianul a formulat-o este una clasică, bazată pe mecanica newtoniană. Astfel, mişcarea unei pisici a fost modelată matematic folosind formula:
md²x/dt² = -dV(δ)cat(x)/dx - ϵdx/dt,
unde m reprezintă masa pisicii, x poziția acesteia și ϵ coeficientul de frecare creat de oboseala pisicii. În acest model, omul este considerat centrul, adică punctul de referință al mișcărilor pisicii, la x=0.
Pe lângă mișcările simple, fizicianul a introdus factori suplimentari în ecuație pentru a explica comportamentele mai complexe ale pisicilor, cum ar fi torsionările, torsionările sau rush-urile noaptea, cunoscute și sub denumirea de „zoomies”. Aceste momente de energie intensă, în care pisicile își arată latura mai jucăușă, sunt descrise de o funcție de randomizare, ce ține cont de imprevizibilitatea acestor comportamente.
Un alt comportament caracteristic pe care Biasi l-a explorat este „miorlăitul”. Acesta poate fi folosit pentru a explica un sistem auto-încurajator în care oamenii continuă să mângâie pisica atunci când aceasta începe să toarcă, menținând astfel un proces stabil de interacțiune între om și pisică.
Dr. Biasi consideră că, prin această cercetare, și prin analiza comportamentelor unei pisici într-un cadru fizic, chiar și concepte fizice complexe pot deveni mai accesibile publicului larg.
„Aceasta nu este doar o joacă științifică. Este un exemplu plăcut prin care oricine poate înțelege câteva concepte de mecanică clasică”, a spus el.
Studiul a fost prezentat deschis în American Journal of Physics și adresează, cu umor și seriozitate, aplicarea mecanicii clasice în descrierea comportamentelor nu doar ale pisicilor, ci și ale altor animale.
Deși cercetarea a fost făcută pe un singur exemplar de pisică, fizicianul recunoaște că ecuațiile sale nu sunt universale, iar unele pisici pot afișa comportamente ușor diferite.
