Primii elefanți morți au fost descoperiți în mai 2020. Până în luna iulie a aceluiași an, peste 350 de exemplare ale acestor animale pe cale de dispariție au fost găsite fără viață, răspândite într-o regiune izolată din Botswana, scrie Science Alert.
Îngrijorarea la nivel global a crescut rapid pe măsură ce medicii veterinari prezenți la fața locului au exclus cauzele obișnuite. Nu au fost semne de înfometare, infecții sau antrax, iar colții uriașilor mamiferi erau intacti, eliminând ipoteza braconajului. Unii elefanți au fost găsiți prăbușiți cu fața în jos, sugerând o moarte bruscă.
Cianobacteriile albastre-verzi
Aceste indicii au condus la un principal suspect: cianobacteriile toxice – cunoscute și sub denumirea de alge albastre-verzi. Patru ani mai târziu, un nou studiu condus de King's College London susține această ipoteză.
Geograful Davide Lomeo și colegii săi au analizat datele, descoperind că în perioada respectivă au avut loc adevărate ”explozii” în ceea ce privește înflorirea algelor toxice în sursele de apă din apropierea Deltei Okavango, care aproape sigur au otrăvit elefanții africani de savană (Loxodonta africana).
„Am identificat 20 de ochiuri de apă, unde s-au înregistrat creșteri ale înfloririi algelor în 2020, comparativ cu cei trei ani anteriori” explică Lomeo.
Cercetătorii au examinat relația spațială dintre 3.389 de ochiuri de apă din Delta Okavango și locațiile elefanților decedați.
„Înfloririle de alge sunt monitorizate în mod obișnuit prin satelit, dar aceste date sunt rar utilizate pentru a investiga evenimentele de mortalitate în masă,” spune Lomeo.
Elefanții, otrăviți de apa din care au băut
„Având în vedere amploarea deceselor de elefanți din cauze necunoscute, mult mai mare decât orice alt caz raportat anterior, este esențial să utilizăm toate sursele de dovezi pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu aceste animale pe cale de dispariție.”
Echipa a mai descoperit că elefanții morți erau răspândiți pe o suprafață mai mare decât modelul istoric al deceselor, marcat de oasele elefanților. Acest lucru se corelează cu o cronologie a otrăvirii – animalele probabil au murit în decurs de 88 de ore de la expunere, fiind capabile să se deplaseze pe distanțe scurte de la sursele de apă toxice înainte de a se prăbuși.
„Rezultatele noastre evidențiază că micile lacuri sezoniere, alimentate în principal de ploi, mai degrabă decât sursele permanente de apă (lacuri, râuri și lagune), din regiunea Panhandle au fost sursa probabilă a expunerii la toxinele cianobacteriene,” scriu cercetătorii în studiu.
„Cianobacteriile sunt frecvent abundente în apele tulburi, stătătoare și bogate în nutrienți, iar mai multe specii care formează înfloriri pot produce toxine dăunătoare.”
Botswana, o țară din sudul Africii fără ieșire la mare, găzduiește cea mai mare populație de elefanți din lume, cu peste 130.000 de exemplare. Cu toate acestea, la nivel mondial, aceste animale maiestuoase sunt în declin.
Schimbările climatice, un motiv pentru moartea în masă a animalelor
Acesta este unul dintre cele mai mari evenimente care se referă la moarte în masă cunoscute pentru mamifere mari din timpurile recente, dar nu este un incident izolat.
În ultimul an:
- 94.000 de păsări au murit în jurul unui singur lac din cauza unei epidemii de botulism provocate de schimbările climatice în California;
- un val sever de căldură a făcut peste 100 de maimuțe să cadă moarte din copaci în Mexic;
- mii de țipari au fost găsiți morți în pâraiele din Noua Zeelandă;
- liliecii australieni au murit în masă din cauza înfometării.
Deși evenimentele de mortalitate în masă sunt raportate izolat, acestea devin din ce în ce mai frecvente, având cel mai probabil o cauză comună.
„Sudul Africii este prognozat să devină mai uscat și mai fierbinte din cauza schimbărilor climatice,” afirmă Lomeo.
„Ca urmare, lacurile din această regiune vor fi probabil mai uscate pentru mai multe luni din an. Descoperirile noastre evidențiază efectele negative asupra cantității și calității apei și repercusiunile catastrofale pe care acestea le pot avea asupra animalelor.”
Această cercetare a fost publicată în revista Science of The Total Environment.
