Actriţa Blake Lively îl acuză pe regizorul Justin Baldoni de comportament abuziv în timpul filmărilor pentru It Ends with Us
Publicat acum 7 ore si 49 minute
Atât mirosul cât și gustul reprezintă o parte integrantă a vieții de zi cu zi. De la plăcerea parfumurilor și a hranei, până la detectarea situațiilor amenințătoare de viață, foc sau gaze toxice. Uneori, însă, în anumite condiții, gustul sau mirosul sau chiar amândouă pot fi pierdute.
Uneori, pierderea acestor simțuri pot anunța boli grave.
„Stimularea olfactivă, mirosul, depinde de ajungerea particulelor odorante la nivelul mucoasei olfactive, pentru acest proces fiind necesar un anumit tip de flux aerian nazal. Dacă vorbim despre tulburările de miros, acestea pot porni de la o scădere a capacității de a simți mirosurile (hiposmie), de la o schimbare a modului în care percepem aromele (parosmia, fantosmia), și pot merge până la dispariția acestuia (anosmia)”, spune medicul.
Potrivit doctorulzilei.ro, un factor care poate determina pierderea sau diminuarea mirosului îl constiuie „traumatismele cranio-cerebrale, procentajul disosmiilor post-traumatice craniene fiind variabil, iar apariția lor putând fi în raport direct cu severitatea traumatismului cranian. Tumorile cerebrale, în special cele localizate la nivelul lobului temporal anterior, sau hemoragia subarahnoidiană care determină distrugerea filetele nervoase sau a parecnchimului, pot fi răspunzătoare de apariția anosmiei”.
Cauzele endocrine pot fi și ele incriminate în apariția tulburărilor de miros. De exemplu, „în cazul pacienților cu diabet zaharat poate fi prezentă neuropatia caracterizată prin distrugerea filetelor nervoase, inclusiv a celor de la nivelul mucoasei olfactive nazale”.
