
Pe insula Java din Indonezia, în interiorul unui crater vulcanic activ, se desfășoară zi de zi una dintre cele mai dure și periculoase munci din lume. Zeci de bărbați coboară în craterul vulcanului Ijen pentru a extrage sulf, riscându-și viața pentru 8-10 dolari pe zi. Nu au echipamente de protecție, iar aerul este atât de toxic încât mulți se îmbolnăvesc încă de tineri.
În vulcanul Ijen, situat în estul insulei Java, se află un lac de un albastru ireal, dar letal — cel mai acid lac din lume. Din fisurile solului ies constant gaze sulfuroase fierbinți, care sunt captate prin țevi metalice. Acolo, gazele se răcesc și se transformă în sulf solid, de culoare galben intens. Această materie este extrem de valoroasă pentru industria chimică, dar prețul real este plătit de muncitorii care o extrag.
Minerii, majoritatea bărbați din satele învecinate, folosesc bare de fier pentru a sparge sulful și îl încarcă în coșuri de bambus. Fiecare coș cântărește între 60 și 80 de kilograme. Încărcătura este transportată pe spate, pe marginea craterului și apoi în jos, pe o potecă abruptă de câțiva kilometri. În ciuda efortului uriaș și a riscurilor implicate, majoritatea câștigă doar echivalentul a 8–10 dolari pe zi.
Aerul din crater este saturat de dioxid de sulf, o substanță care arde plămânii și irită violent ochii. Mulți dintre mineri lucrează fără măști, respirând gaze toxice timp de ore în șir. Rezultatul este o vârstă medie extrem de scăzută în rândul celor care fac această muncă. Speranța de viață este mult redusă, iar problemele de sănătate sunt omniprezente.
Noaptea, craterul vulcanic oferă un spectacol rar și spectaculos: „flăcările albastre”. Acest fenomen se produce atunci când gazele sulfuroase, ieșind sub presiune și aprinzându-se spontan în contact cu oxigenul, ard în nuanțe intense de albastru. Fenomenul a transformat Ijen într-un punct de atracție pentru turiști din întreaga lume.
Contrastul dintre fascinația turiștilor și realitatea minerilor este izbitor
Vizitatorii urcă pe munte în grupuri, echipați cu lanterne frontale și măști, pentru a vedea flăcările albastre, în timp ce localnicii își riscă zilnic sănătatea și viața pentru câteva zeci de kilograme de sulf.
Unele organizații au încercat să îmbunătățească condițiile de muncă, oferind echipamente de protecție sau alternative economice precum turismul responsabil ori producerea de suveniruri din sulf. Însă schimbările reale sunt lente, iar minerii continuă să se bazeze pe acest efort fizic extrem pentru a-și întreține familiile.
În adâncurile vulcanului Ijen, viața se măsoară în kilograme de sulf și în respirații grele. Pentru bărbații care trăiesc din această muncă, muntele nu este doar un loc de muncă – este un test zilnic de supraviețuire.