Oboseală acumulată, nopți nedormite, zile în care totul pare prea mult. Burnout-ul parental nu este un moft, ci o realitate pentru tot mai mulți părinți. Semnele sunt clare, iar soluțiile există. Cum poți ieși din acest cerc obositor a explicat Radu Spiridonescu, psiholog, în emisiunea Numai de Bine de la Antena 3 CNN.
”Acum nici pentru mine nu e clar ce înseamnă hiperparenting-ul, pentru că sunt foarte multe direcții către care te poți duce. Poți să mergi pe ideea asta de hipervigilent, de părinte-elicopter, sau te poți duce pe cealaltă zonă unde ești învățat să aplici niște metode general valabile pe copilul tău și să fii atent la fiecare mișcare pe care o face.
Ce este părintele elicopter
Părintele elicopter este acel părinte care, așa cum spuneam, micromanageriază fiecare parte din viața copilului. De la cum se îmbracă, cum gândește, ce spune, cum își aranjează caietele, cum își aranjează cărțile în dulap, ce mănâncă, ce prieteni are. Deci cel care pur și simplu veghează 100% în orice moment asupra copilului, cu ce se joacă, cât se joacă, de ce s-a ridicat…”, explică specialistul.
Când părintele stă mereu deasupra copilului, ca un „satelit” care îi validează fiecare mișcare, efectele se văd mai târziu. Copilul ajunge adult și se trezește singur în fața deciziilor, fără ghidaj. Rezultatul? Nesiguranță, anxietate și teama de a greși. În loc să aibă încredere în el, se blochează, pentru că nu mai are pe cineva care să-i spună ce e bine și ce nu. De aceea, specialiștii recomandă ca cei mici să fie lăsați să ia decizii singuri încă din primii ani de viață.
”Un copil de grădiniță poate lua decizia de a se îmbrăca cu un tricou roșu sau cu un tricou albastru, atâta timp cât părintele poate să îi dea senzația că decide, să-i crească un pic stima de sine, să-i dea încredere, și să nu fie doar o păpușică”, spune psihologul.
Este esențial să stabilim limite clare și ferme pentru copil
De asemenea, este indicat ca cel mic să fie lăsat să gestioneze mici conflicte cu alți copii, fără a interveni imediat, oferindu-i ocazia să găsească soluții singur.
”Mai este cealaltă latură. Părintele acela care se așează lângă copil, când aruncă copilul cu nisip într-un alt copil și îi spune: ai fost nervos acum și te înțeleg, dar nu ai procedat bine. Trebuie să știi să te raportezi. Să nu te raportezi la un copil ca și cum ar fi un adult de 30 de ani care poate să suporte o morală din asta lungă, lungă și plictisitoare. Deci acel părinte care stă și-l toacă mărunt, mărunt cu explicații lungi, în loc să-i spună, ți se pare normal ce-ai făcut? Adică de ce ne ferim de atitudinea asta? Auzi, dar ți se pare normal ce-ai făcut? Hai să mergem acasă. Ce e greșit în abordarea asta? Foarte mulți părinți se tem”, spune Radu Spiridonescu.
Părintele încearcă să compenseze timpul pe care nu îl poate petrece cu copilul
Este esențial să stabilim limite clare și ferme pentru copil, limite pe care el trebuie să înțeleagă că nu le poate depăși.
”Copilul decide repet, cum am mai spus-o, în anumite situații și tot controlat de adult. Repet, noi pregătim niște mici omuleți pentru o societate. Trebuie să-i scoatem în societate și trebuie să ne asigurăm că ei vor putea să lucreze într-un mediu, într-un colectiv, să se raporteze la schimbările de mediu”, mai explică el.
”Programul adultului din ziua de azi este foarte, foarte condensat. Stă foarte mult la serviciu, iar timpul petrecut cu copilul este limitat și este această dorință de autocontrol și dacă eu la serviciu nu sunt bun, ci permanent sunt invalidat, poate fi o direcție, vreau ca al meu copil să fie să fie perfect și mi-e teamă să nu fie și el rănit, dacă eu am fost rănit la rândul meu și n-am avut niște discuții poate cu părinții mei la vremea respectivă, mi-e teamă să nu îmi anxietez copilul, să nu-l fac un adult timorat. Și poate de aici, din dorința de a face totul perfect, și de a petrece timp cu copilul, de a fi acolo ancorat în viața copilului, non-stop”, a concluzionat Radu Spiridonescu în emisiunea Numai de Bine de la Antena 3 CNN.
