„La Facultatea de Matematică, în anul doi cred că eram, o materie absolut infectă, un profesor, în sfârşit, nu-l mai cataloghez (...). Şi avea un fix: “Aşezaţi-vă în ordine alfabetică în bănci!”. Pe mine mă cheamă cu „B”, deci ceva mai rău nu există. (...) Ne dă ăla subiectele, m-am uitat fix ca mâţa-n calendar. Am încercat să învăţ, dar n-aveai ce să înveţi, nu puteai să înveţi la aşa ceva. Şi, îţi dai seama, eram faţă în faţă cu ăla. (...) Frunzăreau aia cursurile, îşi dădeau copiuţe, îşi dădeau, se uitau, copiau. Şi eu, îţi dai seama, faţă în faţă cu ăla. Eu n-aveam cum să mişc, cum să nimic”.
„Şi îi zic: “Domn` profesor, nu am picat pe subiecte”. Ce să zic? “Aveţi o materie absolut idioată care de fapt nu există şi dumneavoastră nu sunteţi zdravăn la cap?” Nu puteam”.
Vedeţi în materialul următor cum a reuşit studentul Mircea Badea să-l „fenteze” pe profesor:
