"Dupa cum bine-stiti, in urma pariului pierdut, am promis ca voi merge acasa, in Bucuresti, de la Londra si apoi retur cu o companie aeriana "low-cost". Va spuneam atunci cand am ajuns pe Otopeni, cat de josnic si primitiv mi s-a parut cand la aterizare meltenii au inceput sa aplaude.
Astazi m-am intors la Londra, zburand cu aceeasi companie low-cost. Ajuns in avion am vazut numai lume buna. Stiti si voi... romani normali, ce muncesc in strainatate, se intorceau la munca in Anglia: Doctori, profesori universitari, ingineri, procurori, vreo doi informaticieni, niste doamne tatuate, imbracate sumar... iar din ce vorbeau doi domni intelectuali, am inteles ca doamnele lucrau in domeniul parasutismului.
La aterizare, de data asta... LINISTE TOTALA, nu imi venea sa cred! Am realizat pe moment ce inseamna clasa omului, educatia si inteligenta. Am uitat sa mentionez ca toti domnii din avion aveau chei de Mercedes, BMW si alte masini scumpe, iar in bagajele de mana aveau niste veste de culoarea verde fosforescent.
Nici bine nu ma ridic sa imi iau bagajul... ca deodata toti incep sa aplaude cu atat forta, incat se uita si lumea din terminal ba chiar au inceput sa cada bagajele de la cală, jos pe pista. In caz ca va intrebati de ce va sunt deteriorate bagajele cand le lasati la cala, acum aveti raspunsul.
Va spun sincer ca daca nu eram in avion, intram in pamant de rusine.
Vizibil dezamagit, m-am asezat si in secunda urmatoare s-au oprit si aplauzele. Ca de obicei, dupa 2-3 minute ne ajunge bagajul de la cală, il iau si cum intru pe poarta unde lumea astepta pasagerii... un ropot de aplauze asurzitor, care va spun sincer ma facu sa scap doua picaturi in Armani. Abia cand toti au inceput sa scandeze DINU, DINUUU... am inteles de ce aplauda lumea in avion. Le-am multumit tuturor cu vorba traditionala "e pamflet"... si bucuros ca am scapat de low-cost, am urcat in Bentley-ul meu mov. Pe voi va aplauda lumea in avion?", a scris Dinu Șovea.
