Analizele făcute pe cea mai intactă fosilă a unui Om de Denisova, care a fost găsită în Oceanul Pacific, au dezvăluit câteva dintre secretele rudelor noastre antice. O echipă internaţională de cercetători au vorbit într-un interviu oferit recent despre noile descoperiri făcute despre acest popor enigmatic. Numit "verișorul" lui Homo Sapiens și al Omului de Neanderthal, Omul de Denisova a dispărut complet în urmă cu 50.000 de ani şi oamenii de ştiinţă nu cunosc, momentan, motivele aflate în spatele acestei extincţii.
Cea mai intactă fosilă a unui Om de Denisova, găsită în largul coastelor Taiwanului
Cândva, Homo Sapiens nu era singura specie umană care pășea pe planeta noastră. Noi am împărțit această lume cu mai multe rude pierdute în negura timpului, o istorie a amestecului scrisă în genomurile noastre.
Una dintre rude este reprezentată de un "verişor" îndepărtat al omului modern: Omul de Denisova sau Denisovanul. Despre acest popor se ştiu puţine lucruri din cauza rarităţii rămăşiţelor lor.
Numită "Penghu 1" de arheologi, mandibula scoasă din apele Oceanului Pacific este cea mai intactă rămăşiţă a unui Om de Denisova dintre cele mai puțin de 15 identificate până în prezent. Totodată, această fosilă care aparţine "verișorului" lui Homo Sapiens este prima descoperită în Taiwan, au scris jurnaliştii publicaţiei ScienceAlert.
În ciuda faptului că a fost găsită la începutul anilor 2000 de un pescar la o adâncime cuprinsă între 60 și 120 de metri în Canalul Penghu, la aproximativ 25 de kilometri în largul coastelor Taiwanului, povestea lui mandibulei "Penghu 1" a fost la fel de neclară ca sedimentele în care a zăcut timp de mii de ani.
Toate acestea s-au întâmplat până de curând, când a fost încheiată cercetarea unei echipe internaţionale de oameni de ştiinţă. Potrivit co-autorului acestui studiu, Frido Welker, antropolog la Universitatea din Copenhaga, descoperirile făcute despre "Penghu 1" contribuie la conturarea imaginii unei specii umane extrem de adaptabile, care a reușit să supraviețuiască în medii foarte diferite, de la munții înalți și reci ai Siberiei sau ai Tibetului, până la regiunile calde și umede ale Strâmtorii Taiwan.
În primul deceniu după descoperirea acestei fosile, paleontologii nu au reușit să se pună de acord dacă mandibula robustă, dotată cu dinți mari, provine de la un exemplar de Homo Erectus, de la un exemplar arhaic de Homo Sapiens sau de la Homo Denisovensis. De asemenea, încercările de a extrage ADN din fosilă au eșuat.
Concluziile cercetătorilor după ce au analizat cea mai intactă fosilă a unui Om de Denisova
Folosind tehnica relativ nouă a paleoproteomicii sau analiza proteinelor străvechi, o echipă de cercetători condusă de oficiali de la Universitatea de Studii Avansate din Japonia și de la Universitatea din Copenhaga a demonstrat că mandibula "Penghu 1" are proteine specifice sexului masculin.
Analizând proteinele din os și din smalțul dentar, oamenii de ştiinţă au reușit să identifice 4.241 de reziduuri de aminoacizi, dintre care două erau specifice Denisovanilor. Acest strămoş al nostru a trăit acum zeci de mii de ani la aproximativ 4.000 de kilometri sud-est de Peștera Denisova, aflată în Siberia, și la 2.000 de kilometri sud-est de Peștera Baishiya, situată în China, unde au mai fost descoperite fosile oamenilor asemănători Neanderthalienilor, dar care aveau "superputeri".
"Aceași tehnică poate fi folosită pentru a studia și alte fosile umane pentru a determina dacă aparțin Omului de Denisova, Omului de Neanderthal sau altei populații de hominizi", a explicat pentru Live Science co-autorul acestui studiu, Frido Welker, antropolog la Universitatea din Copenhaga.
Deocamdată, nu se ştie exact perioada în care a trăit "Penghu 1", dar încercările de a data mandibula găsită în Canalul Penghu sugerează o gamă largă: dintr-o perioadă cuprinsă între 10.000 și 70.000 de ani sau chiar 130.000 și 190.000 de ani.
"Dacă specimenul se dovedește că aparține intervalului mai recent, ar putea fi chiar cel mai tânăr denisovan descoperit până în prezent", a mai adăugat Frido Welker, conform sursei citate.
Deocamdată, cea mai tânără fosilă de Om de Denisova cunoscută datează de 40.000 de ani și a fost descoperită pe platoul tibetan.
Mandibula "Penghu 1" le-a mai arătat cercetătorilor că Denisovanii aveau molari mai mari și maxilare mai robuste decât ai Neanderthalienilor sau ai oamenilor moderni.
"Este clar acum că două grupuri de hominizi contrastante – Neanderthalienii, cu dinți mici, dar cu mandibule înalte și grațioase și Denisovanii, cu dinți mari și mandibule joase, dar robuste (n.r.: fie ca populație, fie ca caracter masculin) – au coexistat în perioada târzie a Pleistocenului mijlociu până la începutul Pleistocenului târziu în Eurasia", au scris cercetătorii în lucrarea lor despre nouă fosilă a unei specii umane enigmatice, potrivit sciencealert.com.
O altă concluzie a analizelor făcute de echipa internaţională de cercetători subliniază faptul că această specie de hominizi era răspândită pe întreg teritoriul Asiei în perioada Pleistocenului.
"Acest studiu confirmă ceea ce am bănuit mereu și anume că exista o prezență hominidă la marginile estice ale Eurasiei în Pleistocen", a declarat pentru Live Science Sheela Athreya, antropolog la Universitatea A&M din Texas, care nu a participat însă la cercetarea echipei internaţionale.
Alte amănunte despre poporul enigmatic care avea "superputeri", potrivit cercetătorilor
Rămășițele denisovanilor au fost găsite în Siberia – este vorba despre trei dinţi şi unele fragmente de oase în Peștera Denisova, de la care rudele noastre antice își iau numele; în China – mai exact în Peștera Baishiya de pe Platoul Tibet, unde un călugăr a găsit jumătatea dreaptă a maxilarului inferior al unui adolescent, ce include doi dinţi – datează din urmă cu 160.000 de ani, au arătat cercetările făcute de oamenii de ştiinţă.
Fosila descoperită în regiunea Xiahe din China a fost găsită de un călugăr local în 1980. La un moment dat, el a donat-o unui lama budist care a predat-o cercetătorilor de la Universitatea Lanzhou.
Potrivit specialiştilor, specia dispărută de oameni asemănători Neanderthalienilor a populat platoul tibetan în urmă cu peste 100.000 de ani şi ar fi transmis genele care îi ajută în prezent pe şerpaşi să supravieţuiască la altitudini mari.
Şerpaşii trăiesc în Himalaya de cel puţin 6.000 de ani. Specia noastră, Homo Sapiens, a ajuns în zona platoului Tibet abia în urmă cu circa 40.000 de ani.
În 2019, cercetătorii de la Universitatea Ebraică din Ierusalim au reuşit să reconstituie felul în care arăta Omul de Denisova, care a dispărut de pe Terra în urmă cu 50.000 de ani. Aceştia au identificat 56 de diferenţe dintre Omul de Denisova şi Omul de Neanderthal şi Homo Sapiens. De exemplu, Omul de Denisova avea o frunte mică, spre deosebire de omul modern, dar similară celei a Neanderthalienilor.
