La telefon, mama lui i-a spus intr-o buna zi: „Domnul Teodorescu a murit noaptea trecuta. Inmormantarea este Miercuri”. Amintirile i s-au inghesuit navalnic in minte ca un film in timp ce statea in liniste gandindu-se la zilele copilariei lui.
„Andrei, ai auzit ce am spus?” zise mama lui.
“Oh, da, mama, sigur, scuza-ma. Da, te-am auzit. A trecut asa de mult timp de cand nu m-am mai gandit la el. Imi pare rau, dar sincer sa fiu credeam ca a murit cu ceva ani in urma” spuse Andrei.
“Sa stii ca el nu te-a uitat. De fiecare data cand il vedeam, ma intreba ce mai faci, cum o mai duci. Mereu isi amintea de zilele numeroase pe care le-ai petrecut la el, de partea lui de gard, asistandu-l in timp ce il repara sau muncea in gradina”, ii spuse mama.
citeste continuarea articolului aici.
