Este un adevar crud cu care se confrunta deseori femeile dupa casatorie: obiceiul cumparaturilor este drastic modificat si, in cele mai multe cazuri, intr-o perspectiva negativa.
Inainte de casatorie sau chiar inainte de o relatie serioasa in care partenerii locuiesc impreuna si impart cheltuielile casei, femeile isi imparteau banii dupa bunul plac. Asta nu inseamna neaparat ca-si cheltuiau tot venitul pe haine, tratamente faciale si vizite la coafor, ci pur si simplu isi permiteau sa-si ia un obiect vestimentar nou cand aveau nevoie, cand isi doreau, fara sa dea niciun fel de socoteala. Asadar, daca se intrevedea o nunta, ele puteau sa se duca sa-si cumpere ce rochie considerau ca le vine bine fara sa “anunte in casa” faptul ca vor cheltui XXX lei pe rochia respectiva. La fel si cu orice alt articol vestimentar.
Mai mult, femeia nemaritata sau neimplicata intr-o relatie foarte serioasa nu trebuia sa astepte sa i se rupa blugii pentru a-si cumpara o noua pereche de jeansi. Un articol vestimentar putea fi cumparat doar pentru ca ii place, nu neaparat pentru ca avea absolut nevoie de el.
La fel si in ceea ce priveste manichiura, pedichiura sau tunsul si vopsitul la coafor. Acestea sunt considerate obiceiuri firesti care nu se pun in niciun fel de discutie in cazul femeilor nemaritate. Din venitul lor, mare, mic sau mediu, isi permit sa plateasca ocazional serviciile unei manichiuriste, unei cosmeticiene sau ale unui hairstylist. De ce? Pentru ca au muncit de banii aia si sunt, in realitate, absolut necesare pentru a arata ingrijit.
Continuarea pe Lyla.ro
