Între trei şi cinci ani, micuţul tinde să reacţioneze ostil, încăpăţânat, aparent din senin. Aceasta este aşa-numita vârstă a negaţiei. Acum apar adesea crize de furie – nu-i place nimic, nu-l poţi mulţumi orice ai face. Iar aceste criza au loc oriunde, de la grădiniţă până la spaţiile publice.
"Agresivitatea este, de fapt, un instrument pe care ei îl folosesc atunci când simt frustrare că nu se pot descurca în anumite situații, și nici limbajul nu este format, deci cumva este firească", a explicat psihoterapeutul, la Antena 3.
"Pot fi probleme emoționale, pot fi conflictele din familie sau de la grădiniță, pot fi traumele, cum ar fi violența domestică, poate pierderea părinților sau divorț. Poate să fie și întârzierea limbajului, care de multe ori provoacă frustrare și poate cumva să îl facă pe copil să fie mai agresiv decât în mod normal. De asemenea, și tulburarea de învățare poate să genereze frustrare sau anxietate, și atunci copilul găsește de cuviință să se manifeste fizic, fie să muște, fie să tragă de par pe cineva.
Este o fază, pentru că mai târziu copilul dobândește capacitatea de a reacționa corect, de a face față unor conflicte inter-personale.
Trebuie să le oferim copiilor modele non-agresive. Ar trebui să trasăm granițe foarte ferme în educație, astfel încât autoritatea părintelui să fie recunoscută încă de la vârstă foarte mică. Tebuie să validăm adesea comportamentele pozitive ale copiilor", a mai precizat Lorena Diaconescu.
Ce pot face părinții dacă au un copil agresiv
- când este nervos, păstrează-ţi calmul
- duceţi copilul într-un loc în care se poate calma, într-o altă cameră sau chiar afară
- distrageţi-i atenţia cu un obiect care ştii că-l interesează
- nu îi faceţi morală când criza este la apogeu, aşteptaţi să se calmeze şi discutaţi
- recompensaţi faptul că vă puteţi înţelege
- dacă reprizele de furie se repetă, apelaţi la ajutorul unui specialist
