Tentatia a fost nu mare, ci foarte foarte mare sa raspund rapid si sa spun punctul meu de vedere in privinta pedepselor.
Norocul meu ca in ultima vreme imi antrenez atentia si aleg sa raspund mai degraba decat sa reactionez.
De fapt, cred ca aici este cheia si in cazul pedepselor, dar, acum am nevoie de ajutorul tau, parinte drag.
Ti s-a intamplat vreodata sa ajungi la capatul rabdarii si sa apelezi la o pedeapsa pentru a-l convinge pe copilul tau sa faca ceea ce ii spui?
Ai avut si tu momente in care exasperarea si enervarea au pus stapanire pe tine atat de mult incat ai fost tentat sa-l lovesti?
Mie mi s-a intamplat de multe ori. Imi aduc aminte atat de bine senzatia aceea de preaplin urmat de explozie.
Au fost momente in care m-am controlat cu greu.
Au fost momente cand am tipat. Si tipatul acela era din toti rarunchii, de parca voiam sa dau afara toata enervarea si frustrarea.
Au fost si momente cand am apelat la pedepse.
“ Doua zile fara televizor si fara calculator” era, de exemplu, o pedeapsa la care ajunsesem sa apelez de fiecare data cand nu mai stiam ce sa fac.
Crezi ca toate acestea au dus la rezultatul pe care mi-l doream?
Nici pe departe!!!
Unde mai pui faptul ca, folosind des aceeasi pedeapsa copiii s-au obisnuit cu ea. “ OK. Stiu ca nu voi mai avea voie la televizor. Si?”
La un moment dat, au inceput sa accepte din start pedeapsa. Faceau ce voiau ei, asumandu-si faptul ca vor fi pedepsiti.
