Zonei respective i s-a acordat denumirea de “punct G” dupa medicul german Ernst Grafenberg, care a vorbit pentru prima data despre aceasta zona erogena aflata pe peretele superior al vaginului. Subiectul a devenit mai popular abia prin 1982, cand a si aparut prima carte cu titlul ”Punctul G”. Zona este catalogata ca fiind sursa orgasmului vaginal, versus cel clitoridian, si totodata este considerata si “cauza” ejacularii feminine.
Teoriile despre Punctul G continua si astazi. Iar zona de adevar si cea de mit pe marginea acestui subiect nu pot fi stabilite cu exactitate; depinde de fiecare femeie in parte, avand in vedere ca nici un organism nu seamana cu altul.
Dr Seth Prosterman afirma: ” Punctul G exista, fara doar si poate! Iar el este sursa unor orgasme foarte puternice la femei.”
Pe de alta parte, Ira Sharlip afirma:” Nu cred in existenta punctului G, ca medic urolog. Am operat nu o data in zona respectiva. N-am gasit nimic acolo… “
Prosterman si cei care-i sustin teoriile explica existenta Punctului G ca o prelungire a zonei clitoridiene. Kerner adauga faptul ca punctul G nu este altceva decat ”o radacina a clitorisului care intersecteaza buretele uretral. “
Helen O’Connell , medic urolog la Spitalul Regal Din Melbourne completeaza:”punctul G se leaga exclusiv de Sigmund Freud si de ideea de superioritate a unui orgasm vaginal. Dupa parerea mea, toata teoria a creat o mare confuzie si a dus la ideea gresita ca sexualitatea feminina e o chestiune extrem de complexa”.
In final, daca toate dezbaterile pe tema punctului G sunt sau nu adevarate, mai putin conteaza la nivel de teorie. Iar dr O’Connell explica de ce: “daca excludem rolul clitorisului din toata ecuatia sexualitatii feminine si ne concentram asupra acestui Punct G, e putin probabil sa ajungem la orgasm. Cea mai buna idée este sa tratam clitorisul, vaginul, uretra, ca o unitate, fiindca sunt foarte strans legate intre ele.”
Citeste continuarea pe PROBLEMESEX.RO.