Ce se întâmplă cu corpul uman după nouă luni în spațiu? Butch și Suni vor avea nevoie de câțiva ani ca să își revină complet

După nouă luni petrecute în spațiu, astronauții Suni Williams și Butch Wilmore s-au întors pe Pământ și au început un proces dificil de recuperare. Inițial plecați într-o misiune de doar opt zile la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS), cei doi au fost nevoiți să rămână în condiții de microgravitație mult mai mult decât era planificat.

Efectele spațiului asupra corpului uman

Deși a avea o priveliște neîngrădită asupra Pământului este un vis pentru mulți, corpul uman nu este conceput să funcționeze în afara gravitației terestre, scrie BBC.

Potrivit profesorului Damian Bailey, expert în fiziologie umană la Universitatea din South Wales, "spațiul este de departe cel mai extrem mediu pe care l-au întâlnit oamenii, iar corpurile noastre nu au evoluat pentru a face față acestor condiții extreme."

La început, efectele zero-gravitației pot părea plăcute. Astronautul Tim Peake, care a vizitat ISS în 2015, explică: „Se simte ca o vacanță. Inima ta nu mai trebuie să depună efort, mușchii și oasele tale au un timp mai ușor, plutești în acest mediu uimitor de microgravitație.”

Însă, după câteva săptămâni, corpul începe să resimtă efectele negative.

Pierderea masei musculare

În spațiu, mușchii nu mai sunt solicitați pentru a susține corpul în poziție verticală. Astfel, fără utilizare, masa musculară se reduce rapid. Situația este și mai gravă în cazul oaselor, care devin mai fragile și mai predispuse la fracturi.

„În fiecare lună, astronauții pierd aproximativ 1% din masa osoasă și musculară – este un proces de îmbătrânire accelerată”, explică prof. Bailey. De aceea, astronauții urmează un program strict de antrenament zilnic, incluzând exerciții la banda de alergare, bicicleta statică și greutăți, pentru a încetini acest proces.

Acum, reveniți pe Pământ, Suni și Butch vor începe un program intensiv de recuperare.

Potrivit Dr. Helen Sharman, primul britanic în spațiu, „le vor trebui câteva luni pentru a-și recăpăta masa musculară, iar refacerea densității osoase ar putea dura chiar și câțiva ani.” Mai mult, structura osoasă reconstruită după revenirea pe Pământ ar putea să nu fie niciodată identică cu cea inițială.

Alte schimbări ale organismului în spațiu

Efectele microgravitației nu se limitează doar la mușchi și oase. Până și bacteriile benefice din corpul nostru – microbiomul – suferă modificări.

Fluidele corporale, în lipsa gravitației, nu mai sunt atrase spre picioare, ci se deplasează spre cap și piept. Rezultatul? Astronauții capătă un aspect „pufos” al feței și pot dezvolta edeme cerebrale. Această redistribuire a fluidelor afectează și ochii, determinând modificări ale nervului optic, retinei și chiar ale formei globului ocular.

Această afecțiune, denumită „sindrom neuro-ocular asociat zborului spațial”, poate cauza vedere încețoșată și, în unele cazuri, deteriorări ireversibile ale ochilor.

De asemenea, absența gravitației afectează sistemul vestibular, responsabil cu echilibrul și percepția direcției. Fără un „sus” sau „jos” clar, astronauții experimentează senzații de dezorientare atât la sosirea pe ISS, cât și la întoarcerea pe Pământ.

Tim Peake descrie această etapă: „Primele două-trei zile pe Pământ sunt cele mai dificile. Este o perioadă în care îți recapeți echilibrul și forța necesară pentru a merge normal, dar senzația de amețeală este puternică.”