Odată cu sfintele sărbători de Paşte, mesele românilor vor fi pline cu preparate pe bază de carne de miel. Atunci când cumpărăm o astfel de carne este bine de ştiut greutatea animalului înainte de sacrificare. Un alt aspect important este legat de felul cum îl preparăm pentru a ne bucura din plin de gustul bun şi de nutrienţii din componenţa acestui tip de carne, potrivit csid.ro.
Cei mai mici dintre mieluţi au carnea bogată în purine, cristale de acid uric ce se depun pe articulaţii sau rinichi, îngreunează digestia şi, în timp, duc la apariţia unor boli grave precum guta, afecţiunile renale etc. Tocmai din acest motiv vom prefera mieii care au o greutate de 10-15 kg (vii), întrucât carnea va fi mai puţin indigestă.
În funcţie de mediul în care a crescut mielul putem întâlni o astfel de carne cu un conţinut bogat în Omega 3 şi CLA (Omega 6) în special la cei crescuţi într-un mediu cât mai natural şi hrăniţi cât mai bio.
Carnea de miel reprezintă o importantă sursă de niacină şi de vitamine din complexul B-urilor: B1, B2, B6, B9, Biotină, B5, B12 şi colina vitamine deosebit de importante pentru un metabolism sănătos.
Modalitatea cea mai corectă de preparare a acestui tip de carne este fierberea şi gătirea la temperatură scăzută. Atunci când se prepară o ciorbă din carne de miel este indicat ca aceasta să se adauge după ce apa a dat în clocot pentru a nu se pierde proprietăţile nutritive în apă. Iar atunci când se preferă a se consuma sub formă de fripturi – se ţine cu 24 h înainte de preparare într-un baiţ de oţet sau vin, apă şi condimente pentru ca aceasta să fie mai fragedă şi uşor digerabilă.
Cele mai periculoase combinaţii ale acestei cărni vor fi cele cu paste, cartofi, orez, pâine şi alcool.
